Atata timp cat bannerele din .ro nu sunt chiar Cutia Pandorei, ca sa moara vizitatorul de angoasa daca nu da click, sa vada ce se afla pe site-ul campaniei, normal ca nu se strang nici 0,3% clickuri decat daca bannerul e un floating cat Casa Poporului, cu butonul de close pitit mai bine ca-ntr-un film cu Harry Potter, ca sa-ti fie imposibil sa nu dai un click in el, macar de nervi, macar in speranta ca o sa se inchida daca ii dai clickul cersit cu atata disperare.
De obicei, lantul de oameni prin care trebuie sa treaca dureroasa veste ca nu e implementat bine sau ca dauneaza grav sanatatii mintale a vizitatorilor e destul de lung: publisherul vorbeste cu regia, care vorbeste cu agentia de media, care vorbeste cu agentia de web sau il depisteaza pe cunoscatorul de flash care a facut bannerul (oriunde s-ar afla el, la client, in agentia de publicitate, in pamant, in piatra seaca), dar pana se intampla asta, se termina si campania, si nervii cititorilor.