- citeva consideratii lucide asupra campaniilor sociale si marketingului cultural -
Trasatura definitorie a natiunii romane este lipsa de raspundere. Unul dintre putinele "brand-uri" romanesti internationalizate, cumparat de francezi pentru ca el insusi s-a dezis de origini, Cioran (atentie, se pronunta Sioran!), spune undeva ca specificul national al romanilor rezida in faptul ca nu iau nimic in serios. Vorbim de dictatura feroce si ne amintim ca ne bufnea risul cind il vedeam pe tovarasul la televizor, iar Bula era extrem de ocupat in acea perioada sa scrie bancuri cu si despre membri de partid, de la VIP-uri, la middle management. Nu ai fi intilnit asa ceva in China, Vietnam, Coreea de Nord si nici chiar in URSS-ul post Hrusciov, brejnevist, dictaturi, ce mai! Noi nu putem sa avem nici macar o tragedie de anvergura internationala. Uitati-va ce s-a ales de "genocidul" din decembrie. Indiferent de context social, politic, istoric, cultural, la romani bascalia ramine singura trasatura de caracter. Zice-se ca asta ne-a facut sa supravietuim 2000 de ani. O fi. Dar poate mai bine muream eroic si lasam o amintire frumoasa istoriei universale, decit sa traim cameleonic si parsiv.
Nu avem nimic care sa valideze celebra sintagma "specific national". Nici sarmaua, nici ciorba de burta, nici mititeii, nici macar mamaliga nu sint ale romanilor. Poate doar mincatul de bors! Nici sirba, nici geamparalele. Pare-se (zice domnul Neagu Djuvara, iar eu am mare incredere in cuvintul Domniei Sale), ca invazia romana nu s-a datorat neaparat necesitatii inglobarii spatiului geto-dacic in Imperiul Roman. Romanii treceau printr-o criza de sistem, aveau probleme de management, succesiune si actionariat, se confruntau cu growth structure issues si parca nu aveau nevoie de inca un morcov in fund, chiar daca unora dintre ei le placea. Romanii au invadat Dacia pentru ca aveau probleme de sistem bancar: dacii, strabunii nostri ilustri, erau experti in falsificarea monedelor romane!
Ceea ce am mostenit de la Traian incoace (adica tot pina la Traian...) a fost apetenta romanilor pentru piine si circ. Sint doar cele doua lucruri care intereseaza o natiune milenara. Romanii sint experti in fotbal, politica, televiziune si publicitate.. Cit despre piine, cred ca sintem singura natiune avansata din intreaga lume care a realizat ca pentru a o scoate din cuptor nu ai nevoie de agricultura.
Agentiile guvernamentale, agentiile de publicitate, jucatorii sociali importanti, corporatiile, nu fac cu adevarat nici campanii sociale, nici marketing cultural. Intr-o lupta dificila pentru o cauza nobila trebuie sa te inarmezi cu rabdare, consecventa, incredere, devotiune, lipsa de interes personal direct si imediat, material sau de imagine. Campaniile sociale si marketingul cultural nu trebuie facute pentru premiile industriei de advertising de aici sau aiurea. Nici pentru construirea de imagine corporativa sau orgoliul personal al unui marketing director sau brand manager. Desigur, marketingul cultural nu inseamna "moieti-s posmagii" (un alt headline definitoriu al natiunii), nici pomana, nici peste pe masa infometatului. Trebuie sa ii invatam pe oameni sa pescuiasca, nu sa primeasca un prinz cald. Azi, ca doar "si miine e o zi", nu? Oricum trimiterea la o parabola din Noul Testament este deplasata. Natiunea romana nu are specific nici macar crestinismul ortodox, pentru ca nu crede in el, oricit participa la reuniunea mondena a Pastelui, practic zece minute pe an in care se aprinde o luminare si se cinta in cor in stil de gospel, pentru a bifa actiunea si a ne duce acasa sau in cluburi pentru a ne imbata serios. Fun! Piine si circ. Si furatul caciulii. Daca legionarului roman i-ar cadea astazi in mars portofelul si cardul de credit, cu siguranta ca nu am mai avea prima mentionare de oralitate autohtona. Nimeni nu ar mai striga dupa el "torna, torna, fratre". S-ar gasi cineva care sa-l palmeze discret.
Daca numeri valorile si creatiile romanesti care au rezistat veacurilor s-ar putea sa ai surpriza sa constati ca nu ai nevoie de mai mult de degetele de la o mina. Aceeasi contabilitate se aplica si la marile personalitati. Iar de unele dintre ele romanii au stiut sa se debaraseze fie exilindu-i, fie cu unul sau mai multe gloante. Au si scuipat pe barba lui Iorga. Chiar daca am avut eroi, nu ni-i meritam. Pe Horia, romanii l-au denuntat. La rascruce de drumuri noi am invatat doar sa fim neam de vamesi si nemesi.
Nu doar Bucurestiul e construit pe mlastini secate. Toata tara e o mlastina, ca un blestem genetic. Mesterul Manole este o varianta subdimensionata a lui Sisif (si ea regionala, balcanica). Aici nu se poate construi nimic, de nimeni, nicicind. Singurul slogan eficient si inspirat al marketingului cultural, o campanie de fund raising, a fost, "dati un leu pentru Ateneu". O sala de circ (un manej de fapt) a devenit astfel a doua sala ca acustica din lume, dupa Scala din Milano. Asta a fost insa acum un secol. Sa ne vedem mai departe de circul si piinea noastra cea de toate zilele. Si sa avem grija sa platim cu bani. Ca ani nu mai avem de unde da. Pe cei mai frumosi, tot ei ni i-au furat.
Lucian Georgescu
este scriitor, lector univ. drd. UNATC Bucuresti, catedra de comunicare audiovizuala si veteran al industriei de publicitate romanesti, directorul agentiei GAV si fondatorul primului atelier de marketing cultural din Romania, balkanski
Comentarii