Marturisesc ca nu mi-au placut niciodata Jerry, Duffy si Compania. Si daca personajelor dinainte as putea sa le acord un dram de toleranta, Bugs Bunny mi se pare de-a dreptul nesuferit. Am avut de fiecare data impresia ca isi iroseste talentul in lupta cu Porky Pig, si in aceasta situatie, ironia lui este plictisitoare. Pe de alta parte, inteleg ca o competitie corecta intre animalutele desenate ar fi moartea pasiunii. Dar nu ma pot incalzi decit in fata unui concurs de forte egale; artificiile, chiar si reusite, pe un calapod fara provocari, ma lasa rece.
Publicitatea comparata din Romania imi provoaca aceleasi frustrari. Daca celebrul iepuras are, recunosc, atuul unei ironii rafinate, reclamele de care vorbesc sint lipsite de orice simt al umorului. Tipul asta de reclame comparate sucomba in inutilitate: stim cu totii ca Dove va invinge orice sapun obisnuit la spalatul florilor din vaza, ca un spray obisnuit de curatat mobila nu are puterile supranaturale (si meta-fizice) ale lui Pronto de a tine praful la distanta si ca orice balsam de rufe se va lasa pagubas in fata hainelor supradimensionate spalate de Perwoll. Tot reclamele ne-au invatat ca bateriile obisnuite sint pur si simplu rele (dar aici pot sa dau credit Duracell-ului pentru un spot reusit, chiar si cu iepurasi), ca ouale nu trebuie spalate cu orice pasta de dinti si ca solutia obisnuita de clor are intentii malefice impotriva hainelor noastre. Straduinta si seriozitatea cu care se fac aceste comparatii ma surprind, inainte de toate. Dau credit ideii de a transforma marca intr-un supererou: daca personajele nu ar fi atit de isterice, ca inainte si dupa distonocalm, daca scenariul nu ar fi atit aseptic, comun si plictisitor. Dar in loc sa se joace cu potentialul unui produs supranatural, o serie intreaga de reclame persevereaza in a ne demonstra, ceea ce era de la bun inceput stabilit, ca un lucru obisnuit nu este mai mult decit un lucru obisnuit.
