Clientii, si uneori chiar agentiile, continua sa creada ca Internetul este locul unde se dau "tunuri de comunicare", adica investesti minimal si oportunist si ai succes de milioane.
Vrei sa dai un tun.
Asta e de fapt. Atunci cand vii la agentie si spui “nu prea avem buget, insa as vrea sa facem ceva foarte tare, un viral, asa, ceva ca FarmVille, o chestie la care sa prinda oamenii si sa dea mai departe pe mess”, tu vrei sa dai un tun.
Iti mai aduci aminte de vremea cand bancile se numeau Bancorex sau Banca Turco-Romana si oamenii luau credite de la banca cu milioanele si apoi falimentau banca refuzand sa mai plateasca? Ei, cam asta faci si tu. Vrei sa primesti milioane fara sa dai inapoi nimic sau fara sa investesti ceva, pentru ca traiesti cu impresia ca pe Internet se poate asa, ba chiar este o regula pentru ca, nu?, tu primesti zilnic pe mail filmulete cu pisicutze adormite sau bebelusi care rad in hohote si stii inca douazeci de amici care le-au vazut, deci au succes.
Buuuun. Okay, facem. Dar atunci lasa-ma sa fac ceva cu pisici care dorm cu capul in jos sau cu catelusi nou-nascuti sau cu nepoata-mea care, atunci cand rade, se ineaca si scuipa in mod adorabil, ca un marinar septuagenar. Aaaaa, nu vrei asa. Vrei sa fie ceva “pe brand”. Adica vrei sa facem ceva care sa intre la aprobare la tot Board of Directors al companiei tale, sa fie okay cu toata lumea de la PR, sa pastreze guideline-uri de identitate si copywriting si sa si rupa gura targului?
Okay. Facem. Numai ca ar trebui, in conditiile astea sa aiba ceva production value. Stii, cum sunt chestiile alea facute de Eepy Bird, alea cu Post-its, sau cu Diet Coke si Mentos. Ceva asa, mai lucrat, mai grandios, mai cu shmen, ca daca pisicutze nu avem voie [si am eu o banuiala ca nici cu fete in pielea goala nu avem voie] ar cam trebui sa ne stresam putin si sa incercam ceva mai cool. Aaaa, ti se pare misto, insa nu ai buget? Ai vrea sa facem cu oamenii din agentie si cu un regizor care ne e prieten? Si apoi sa postam totul pe youtube ca nu ai bani de site sau nici macar de landing page.
Pai bine, facem. Dar cum afla lumea de postarea pe youtube? Putem face si noi macar o tura de seeding, sa lucram pe social media, vorbim cu niste oameni, cream un cont de ceva, postam niste statusuri, adaugam niste prieteni, facem o aplicatie ceva? Ti se pare okay? Super. Aaaaa, dar crezi ca astea se fac gratis. Pai stai putin, de ce crezi ca sunt gratis? Adica faptul ca e un om care sta sa creeze conturile, apoi le updateaza cu statusuri pe care el trebuie sa le aprobe cu cele cinci fete de la PR si cu tine, si apoi omul raspunde la toate comentariile, iti trimite tie rapoarte de activitate si are de grija sa scrie “in guidelineuri”, adica toate astea sunt incluse in bugetul tau care oricum era zero. Si aplicatia? O vrei misto, asa cam ca FarmVille?
Okay, se face. Aaaa, dar o vrei poimaine si poti sa scoti maxim 300 de euro pentru agentie – era viral proiectul, se autopromova deci, aaaa, nu ai buget deloc.
Daca vreodata ai cerut cele de mai sus agentiei tale, afla ca suferi de cea mai periculoasa forma de “complex Facebook”. Daca pe Wikipedia ar exista o definitie a acestei afectiuni gravissime, ea ar suna cam asa “afecteaza mai ales brand managerii care au o interactiune sumara si apatica cu lumea internetului, interactiune derulata mai ales la nivel superficial prin mentinerea unui cont personal de Facebook si a unei casute de email externe celei de birou”.
Ce inseamna complexul Facebook, practic? Simplu, tu ai tendinta sa crezi ca daca Facebook merge atat de repede si usor, si are atatea milioane de utilizatori, asta nu e rezultatul unor investitii majore, ci mai ales a unei idei genial implementate undeva intr-un garaj de un pustan american. Deci, practic, de ce nu ar putea face si agentia asa ceva, tot pe principiul homemade, adica pe genunchi, fara buget si cu resurse mai ales interne? Ce mare scofala sa faci un joc de Facebook? Practic dai click pe Accept si apoi pe Finish? Sunt doua butoane. Si evident nu te astepti nici ca refacerea unui layout de aplicatie sa dureze mult. E ca la print doar, artul schimba tot in Photoshop in maxim 15 minute. Farmville? Pai, sunt niste rate si gaste si tu trebuie sa dai click pe un buton sau doua ca sa mearga intreaga hardughie. Deci nu, nu vei plati mai mult de 300 de euro pe asa ceva si la intrebarea “bun, si unde tinem jocul asta, aveti voi server asa de mare?”, vei ridica din umeri si vei considera cheltuiala de hosting pe umerii agentiei, fie pentru ca nu intelegi ce e aia hosting, fie pentru ca pana acum agentia mai mica cu care ai lucrat s-a gandit ca e mai cool sa nu iti spuna ca hostingul costa, ca sa iti dea iluzia ca Internetul e simplu si ieftin, fie, si mai oportunist, pentru ca “nu ti s-a spus de la inceput de hosting”.
Vrei sa dai un tun pentru ca suferi de un complex. Asta este ce trebuie sa intelegi. Si te poti vindeca numai daca incepi macar minimal sa incerci sa intelegi ce sta in spatele acestei masinarii geniale care este Internetul. Site-urile se scriu cu cod, se tin pe servere bune, merg bine daca sunt dezvoltate cu cap, dupa reguli si cu suficient timp de testare pentru ca uneori apar bug-uri pe care nu le putea prevedea nimeni. Jocurile si aplicatiile in social media functioneaza daca sunt create cu oarecare strategie in spate, daca sunt testate si retestate, monitorizate si apoi reinnoite. Nu orice cont de Facebook poate atrage prieteni postand orice fel de statusuri sau lansand orice fel de dezbateri. Daca ar fi asa, orice om de pe net ar fi celebru instant. Dar nu sunt. Celebri sunt cei care investesc, timp, bani, creativitate, originalitate, rabdare. Dupa ce ai inteles lucrurile de baza, despre cod, despre testare, despre monitorizare, poti trece la urmatorul nivel si lucruri mai complicate cum ar fi strategii de social media, branded utility online, community marketing, crowd sourcing. Noi nici nu prea avem traduceri pentru astea, dar sunt importante si ele.
Toata lumea sufera de complexul Facebook la inceput. Insa unii nu au nevoie sa se vindece, pentru ca interactiunea cu www-ul nu este pentru toata lumea UN JOB. Insa, pentru cei pentru care este, niste terapie anti-complex sub forma unor discutii minimale cu oamenii de tehnic/strategie din agentia de online este esentiala.
