De multa vreme n-am vazut o campanie care sa polarizeze opiniile atit de mult cum o face ultima campanie pentru Posta Romana. Ceea ce inseamna ca e ceva interesant la mijloc. Nu e, in nici un caz, o garantie a calitatii, dar lasa loc la tot felul de pozitii.
Eu sint de partea pro a baricadei. Din punctul meu de vedere, aceasta campanie sufera mai mult din detalii de executie, decit din greseli de gindire.
Una de rau
Primul argument pe care l-am auzit impotriva si caruia inclin sa-i dau dreptate este acela ca aproximativ aceeasi idee a fost facuta de o alta agentie acum citeva luni pentru un produs similar. E vorba de ad-urile cu bancnotele in care personajele reprezentate au casti de pilot. Cine le stie, va intelege ce spun. Cam asa e.
Una de bine
Prima grija a unei reclame, dupa mintea mea, e ca trebuie sa fie diferita. Nu e singurul criteriu al unei reclame bune, dar e unul foarte important, iar aici aceasta campanie marcheza bine. Atrage atentia prin grafica, pacat, insa, ca nu capitalizeaza acest interes pe care il stirneste. De la prima privire reclamele ies din pagina dintre articole si dintre celelalte reclame aflate prin preajma.
A doua buna
Daca cealalta campanie se oprea la mijlocul drumului, o alegere la fel de legitima ca si aceasta pe care o analizam acum, in aceasta situatie s-a ales transpunerea personajului intr-o lume cu contururi mai moderne si mai explicite decit cele de pe bancnote.
Executia cu Eminescu mi s-a parut foarte amuzanta. Foarte amuzanta. Si asta, imi explic acum, pentru ca imaginea il prezinta pe poet sprijinit pe un Ferrari. Contrastul se pastreaza si intre privirea melancolica si postura putin smechereasca. Reclama aduce impreuna doua lumi care altfel se exclud reciproc si le mixeaza intr-un mod inedit, ceea ce mi se pare foarte bine.
A treia de bine
Dincolo de aratare, cel mai important lucru bun al campaniei este ca spune direct si simplu ce are de spus. Chiar fara headline, imaginea spune cam tot ce era de spus. Mai era nevoie de logo si reclama pentru Posta Romana era gata. Textul aduce completari, lamureste filmul pentru ceilalti. Iar daca asta nu e important, atunci ce ar fi?
E de rau sau nu?
Daca mesajul e spus clar, direct si simplu, atunci totusi ce nu merge cu aceasta reclama? Ce face oamenii sa strimbe din nas sau chiar sa se lanseze in atacuri vitriolice la adresa campaniei?
Ineditul graficii e unul din motive. Culorile nu sint vii si pline de viata, ci, mai degraba, reci si limitate ca gama, probabil de posibilitatile tehnice ale tiparului. E posibil ca acest fapt sa fi fost suficient pentru a descalifica ideea. Pentru unii ar fi fost.
Un altul, valabil in primul rind pentru variantele cu I.L Caragiale si George Enescu, este lipsa de inspiratie a subiectului. Daca la Eminescu totul, mi se pare mie, se potrivea in nepotrivirea celor doua lumi, in cazul acestora doua executii, alegerea elementelor si dispunerea lor mi se par mult mai putin reusite. Contrastul nu mai e la fel de evident si nu se armonizeaza in final. Ramine in coada de peste, daca imi permiteti expresia.
Alte motive pentru care campania a creat reactii atit de puternice le astept pe forum.
Concluzie
Cu concluzia e cel mai greu. Am discutat cu oameni care gaseau campania cam in toate pozitiile dintre oribil si indiferent, dar nu pot fi de acord cu ei. Dincolo de neajunsurile ei, si sint destul de multe si substantiale, mie imi pare a fi o campanie cel putin interesanta. Sint foarte curios ce rezultate are, fapt pe care probabil ca nu il voi afla niciodata.
P.S. Eu nu i-as spune indrazneata unei campanii doar pentru ca ia peste picior citeva demne personaje din panteonul national romanesc. Au fost totusi niste oameni, nu zei sau semizei. Nimeni nu poate avea copyright pe imaginea lor, cu atit mai mult BNR. Dar comunicatul e rezervat pentru amatori, el nu ajunge la target, asa ca mentionez aspectul acest doar in treacat.
Comentarii