Cand aud termenul de „industria online” ma pufneste rasul, pentru ca imi aduc aminte de unul din bancurile mele favorite, cel cu pasarica Iuiu.
Cica era odata o pasarica mica, mica, mica, mica, cu un cioculet mic, mic, mic, mic, cu niste ochisori mici, mici, mici, mici, cu niste aripioare mici, mici, mici, mici, cu niste picioruse mici, mici, mici, mici, dar cu niste oua MAAARI, MAAARI, MAAARI. Si i se spunea pasarica Iuiu, pentru ca atunci cand ateriza striga „iuuuuui, iuuuui, iuuuuui”.
Asa si aceasta „industrie”, este una cu cifre mici, venituri mici, potential pe termen scurt mic (discutia cu potentialul pe termen lung este comparabila cu proverbul cu pasarea din mana), dar impresii mari. Impresii care la aterizarea in realitate fac „iui”. Ca sa va faceti o idee, totalul veniturilor din „industria” online pe un an sunt de dimensiunea unei licitatii de software cu servicii (e drept, in vremurile bune). Si aceasta „industrie” vrea sa puna piatra de mormant printului si televiziunii?
Poate pe termen lung va reusi - dar pana la „termen lung” mai este mult. Pentru ca nu pot uita de hype-ul de la sfarsitul anilor 90 cu celebrele .com-uri, si crash-ul fantastic ce a urmat. Mai ales cand vorbim de un hype intr-o piata cum este cea din Romania, cu o economie fragila, cu multe jocuri de culise, oameni necizeltti de business si cu multe probleme morale, cu standarde de conduita puternic afectate de un context socio-cultural binecunoscut.
Ce vreau sa spun: sa luam exemplul unor campanii unde se dau discount-uri de 70% - 80%. Rebate-uri, discount-uri, promotii, spuneti-le cum vreti. Unde discount-ul este de 70% - 80% inseamna ca sau cineva si-a pus un uplift nesimtit la oferta, sau cineva are o parere foarte proasta despre produsul pe care il vinde. Sau este disperat. Este doar un exemplu.
Sa luam apoi exemplul „combinatiilor” din „industria” de online. Gen bani care se intorc, diverse comisioane ascunse, sau alte magarii. Ma pufneste rasul pentru ca vorbim aici de campanii individuale de zeci de mii de euro, hai sa zicem sute de mii de euro. In cazuri foarte fericite, ca majoritatea probabil sunt campanii de mii de euro. Ok, deci comisioanele ascunse in cazurile cele mai optimiste sunt la nivelul catorva mii de euro, care trebuie impartite intre cateva persoane. In cele din urma, aceasta „prostitutie” duce la „spagi” de sute de euro, hai sa zicem o mie de euro in cazul cel mai fericit. Poate mai sunt exceptii. Deci pentru aceste sume merita facute magarii? Logica spune ca nu, insa din pacate la diversele evenimente online ajungem sa vorbim tot despre magarii. Despre bannereala, despre clienti ne-educati, despre cineva care blocheaza business-ul altcuiva prin diverse influente, mici razboaie etc. Toate pe bani putini. Nu zic ca toti practica astfel de jocuri, dar inca se mai vad cazuri destule din pacate.
Mult prea putini se concentreaza pe cresterea acestui business. Ca sa faci bani din combinatii intr-un anumit business, mai intai acel business trebuie crescut. Foarte putini au inteles acest lucru, si foarte putini pun umarul la cresterea acestui business, pentru a-l transforma intr-o „industrie” cu adevarat. Dar exista si influente pozitive. Am jurizat la RoBlogFest cateva proiecte foarte interesante de Social Media facute de agentii care au demonstrat ca pot face diferenta. Vad jucatori importanti din acest business care se unesc intr-o initiativa foarte frumoasa prin care publisherii nu vor mai accepta plata per-click decat in conditiile in care o campanie indeplineste anumite standarde de engagement. Pasi care ma fac sa cred ca acest business se indreapta intr-o directie buna.
Dar trebuie sa fim constienti si in realitate de faptul ca acest business mai are mult pana sa devina o „industrie”.
