Iti dai seama cat se munceste la un spot dupa multimea de oameni care alcatuiesc echipa de productie, dupa numarul actorilor, dupa tona de echipamente care mai de care mai scumpe, dupa piesele de recuzita mutate constant, dar mai ales dupa forfota agentiei care se agita sa iasa totul bine.
Ca sa-mi dau seama de asta, m-au facut pachet, m-au ambalat si m-au trimis cadou oamenilor de pe platorurile de filmare de la Buftea cu scopul precis sa observ, sa notez, sa fotografiez fara blitz. Iar rolul meu este sa va descriu ce s-a intamplat pe platoul 5, unde, sub supravegherea atenta a agentiei Next Advertising si a casei de productie Reload, au luat nastere noile spoturi pentru QFort printre care si: "Iepurele", "Motociclistul" si "Politistul". Detalii aici.
Si, cine vrea sa vada oamenii in actiune sa dea click aici.
Regulile no1 & no2
Cand am intrat in cladire, am aflat inca din primele 5 minute ce NU se face pe un platou de filmare: nu se merge pe tocuri si nu se fac poze cu blitz. Privirea acuzatoare a lui Mircea Ghinescu, asistent de regie, e un indiciu destul de bun legat de chestia asta. M-a salvat, din fericire, schimbarea de decor care nu trebuia intarziata. Si, dupa cum am aflat mai tarziu pe parcursul aceleiasi zile, nu avea sa fie nici prima, nici ultima pentru ca absolut toate detaliile conteaza.
Detalii, detalii…
Si nu glumesc cand spun ca toate detaliile conteaza. De la controversa care se naste in jurul nuantei une perdele care se vede pentru zece secunde pe fundalul unui singur cadru, la pozitia copacului raportat la ventilatorul care genera vant, la modul in care e aruncata palaria de catre actrita, pe toate le-am bifat. Pentru ca mai ales detaliile gandite te fac sa vrei sa te uiti in continuare si sa nu schimbi canalul atunci cand se difuzeaza spotul.
Tehnici & manevre de decor
Una dintre cele mai tari experiente pe un platou de filmare e interactiunea cu elementele de decor asa cum sunt ele. Casa care e filmata in spot e in realitate doar pe jumatate construita si pe trei sferturi sprijinita, ploaia e de fapt o adunatura de tevi pentru montajul carora i-am vazut pe oamenii de la casa de productie Reload facand ceva parada de skill, soarele e de fapt o increngatura de reflectoare.
Si, daca tot vorbim de lumini, nu pot sa nu amintesc iar de oamenii de la Reload care s-au trezit la ore la care nu ti-ai dori sa se trezeasca nici cel mai mare dusman al tau, ca sa testeze, sa fixeze si sa monteze echipamentul asta despre care am aflat ca este vital pentru o filmare. Intai se face o proba de lumini, mai ales ca nu sunt permise scapari. Studioul se plateste cu ziua.
In pauza de pranz, imediat dupa masa, am profitat de tendinta generala a oamenilor de a fi binedispusi dupa o portie de mancare buna si am aflat de la Creative Director, Liviu David, cateva tips & tricks legate de filmare. Lumina este atat de importanta pentru o filmare incat asta duce si la alegerea operatorului. Pentru o lumina mai rece, spune Liviu, e de preferat un operator european, iar pentru o lumina mai calda cel mai bun operator e unul american. Pentru QFort a prestat Gabor Tarko – operatorul multinational: jumatate roman, jumatate maghiar si in totalitate stabilit in Canada.
Hai, c-am prins insight-ul spotului
“Nu vreau sa te mai vad” e propozitia care o sa-mi rasune multa vreme in cap. Si asta nu numai pentru ca intotdeauna replica trebuia repetata pentru ca actrita, Ana Maria Craciun sa o poata spune mai rapid, mai cu pasiune, mai cu dezamagire, mai cu nu-stiu-ce pronuntie, ci si pentru ca replica joaca rolul principal in toate secventele care alcatuiesc spoturile QFort. Ideea e, asa cum bine spune si spotul, “Dragostea trece, QFort rezista”. Am numarat si cate iubiri a schimbat protagonista spoturilor astora, dar mai degraba as pastra suspansul. Ceea ce o sa spun, in schimb, e ca are gusturi excentrice in ceea ce priveste alegerea partenerilor. Deci poti sa te astepti la orice: de la parteneri de alte nationalitati pana la oameni cu meserii deloc obisnuite… L-am auzit pe directorul de platou vorbind intr-o limba care nu era romana la un moment dat si am un sentiment ca nu era din cauza oboselii.
Tot in pauza de pranz, intervalul de timp al tuturor posibilitatilor, am profitat de ocazie ca sa vorbesc cu Wanda Podgurschi, Client Service si cu copywriter-ul care a gandit conceptul campaniei. Mihaela Stefanica mi-a explicat ca nu e vorba de nici un fel de tactica deosebita. A primit brieful, si-a facut meseria. Niciodata nu inceteaza sa ma uimeasca oamenii care sunt inspirati de o foaie de hartie.
Dubla care devine tripla, cvadrupla, orice e nevoie
Cand l-am intrebat pe Liviu David la ce ora se pleaca de obicei de pe un platou de filmare mi-a explicat ca de multe ori nu mai devreme de 11:00 (noaptea). Mutatul decorului cere timp, dar asta nu e principalul motiv nici pe departe. Exista un numar incredibil de duble care se filmeaza cu scopul declarat de a imbunatati de fiecare data un detaliu minuscul. Revenind la discutia despre detalii, s-au filmat duble pentru ca nuanta nu era potrivita, lumina era prea puternica, replica era spusa prea lent. Pentru ca lucrurile de genul asta sa se intample au contribuit si oameni pe care nu i-as fi cunoscut niciodata in afara platourilor:Traian Ardac (Production Manager, Reload), Oana Rapeanu (Post-production Manager, Reload), Sebastian Tudor (General Manager, Reload).
Apropo de rapiditatea replicilor, Liviu spunea la un moment dat ca daca scena e prea lunga trebuie scurtata, iar daca e prea scurta… nu e niciodata prea scurta. Ca sa hotarasca ce dubla ramane si careia ii spun “la revedere”, echipa evalueaza mai intai modul in care a jucat actrita si apoi lungimea clipului. Deci, da, marimea conteaza. Mai ales in contextul asta. Au incercat sa cuprinda maximul de potential al scenariului intr-un minim de filmare. Care, pana la urma, e scopul fiecarei filmari de genul asta. Dar de la scop la implementare e nevoie de vreo suta de duble.
Si undeva dupa un anume numar de duble s-a manifestat si sindromul cascatului. Totul a pornit de la actrita principala care, am constatat eu, a jucat prea bine si ne-a molipsit si pe noi cu aceeasi stare de somnolenta. Era in jur de ora 17:00. Si filmarile nu erau pe terminate.
Cel mai tare client
Dar pana sa povestesc cum s-a incheiat saga filmarilor pentru QFort, as face un intermezzo cu informatii despre client. Stefan Cherciu si Cosmin Ionescu din partea QFort mi-au povestit cu mult entuziasm de relatia dintre ei si agentie. Imi povesteau ca Next Advertising a cucerit QFort acum 3 ani, in cadrul unui pitch. Spuneau ca ar fi fost dragoste la prima vedere si sunt intr-o relatie fidela inca de atunci.
Lasand gluma la o parte, mi s-a parut ca agentia si clientul se inteleg suspect de bine. Ceea ce nu cred ca e un lucru obisnuit pe un platou de filmare. La sfarsitul zilei n-am putut sa-l contrazic pe client: o relatie profesionala s-a transformat undeva pe parcusul celor trei ani intr-o relatie care mie imi pare ca seamana leit cu prietenia. Oricum, vorbesc aici de niste oameni foarte amabili si deschisi, deci e de inteles.
Ora 22:00 si ceva
Prima tentativa de a pleca a fost undeva pe la 18:30. Mi s-a zis atunci ca o sa ratez efectele de ploaie, vant, tunete. Si-atunci n-am putut sa rezist tentatiei si-am mai ramas. Dar furtuna se tot lasa asteptata. Pana la urma, cu un reflector in ochi plasat strategic de cineva de la Reload (ca sa n-am ocazia sa scriu ceva de rau : ), a inceput si ploaia pe care o asteptasem. A meritat cel putin pentru toate schimbarile care s-au facut in platou pentru un singur efect. Am plecat de-acolo pe fundalul unei scene dramatice care se potrivea cu cele mai bine de 14 ore pe care le petrecusem cu echipa de pe platou. Pana la urma, eu am fost privilegiata pentru ca filmarile s-au incheiat, propriu-zis, patru ore mai tarziu.
