Buzz cu Raluca Feher (Director de Creatie, CAP)
IQads: Cum te-ai hotarat sa-ti iei un an sabatic?
Raluca Feher: De la senzatia ca vine sfarsitul lumii si ma va gasi la birou scriind un mail despre modificarea dobanzilor. Iar planul meu era sa fiu in Mexic, la Chichen Itza, cu o margherita in mina, nu in Tolstoi 4 cu o cana cu apa ionizata (Pila, nu te supara, dar mie imi place aia cu bulbule). Nu mai poti sa ai incredere in nimeni si nimic, se pare ca nici macar mayasii nu au reusit sa fie cei mai precisi.
IQads: Pentru ca am mai vazut cateva cazuri anul trecut: in general, de ce se simt oamenii din publicitate asa secatuiti de energie (dupa un timp) incat trebuie sa-si ia un an sabatic?
Raluca Feher: Eu muncesc din 1993, am facut in 2000 o pauza de vreo luna jumatate si dupa nu m-am mai oprit. Iar asta e o meserie care te consuma. Nu ar fi fost atat de rau daca nu am fi trecut printr-o invazie barbara in marketing. Am fost calcati in picioare de salbatici care nu stiu limba romana, de spalati pe creier care nu stiu sa lege doua cuvinte, de impostori cu coate ascutite. Si odata ce ai fost bruscat de minerii astia, dupa ce ti-au spart casa si te-au batut cu batele, dupa ce ti-ai pierdut demnitatea, chiar daca te gandesti ca totul a trecut, ca a ramas intr-un 2010 neguros, nu-i asa. Sentimentul este ca te-ai ars la limba rau si acum, indiferent pe ce pui gura, doare.
Si mai e ceva. Pesimismul e contagios, cam cum e cascatul. Daca nu vezi nicaieri lumina, toata lumea isi ineaca plansul si vorbeste despre tunelul pe care l-a sapat cu lingurita ca s-o taie din tara, intri in panica; “aoleu, sunt ultimul, trebuie sa fac si eu ceva s-o tai din tara”.
IQads: Cum o sa petreci anul sabatic? Unde vei merge si ce vei face acolo?
Raluca Feher: Habar n-am daca o sa fie un an. M-a invatat un nene sa nu-mi propun chestii marete, ca sa nu ma loveasca frica si sa renunt la ele inainte sa incep. Mi-ar placea vreo 2-3 luni la soare, zacut printre beri, oameni care stiu sa zambeasca si nu-ti inteleg limba, intr-un loc cu mancare buna, in care sa nu mai simt ca am muschii spatelui inodati de stres.
IQads: Speri ca o sa-ti recapeti entuziasmul pentru publicitate dupa vacanta asta sau sunt sanse sa renunti la publicitate de tot?
Raluca Feher: Am vorbit cu un prieten care tocmai s-a intors dupa 2 luni de Asia. Daca nu gasesc o forma alternativa de facut bani - ceea ce este cam greu dupa o anumita varsta si cu cele 2 maini stangi ale mele - probabil va trebui, fie ca imi place, fie ca nu, sa ma intorc la publicitate.
IQads: Cum se va imparti munca in agentie dupa plecarea ta? Mai cautati un om? Ce criterii trebuie sa indeplineasca, ce o sa aiba de facut?
Raluca Feher: Aici e aici. Cautam un om care sa-mi ia locul. Are de tinut strategia si o parte din new biz si cel mai important cont al agentiei. Daca as fi gasit omul asta anul trecut probabil ai fi aflat de pe Facebook ca sunt in Borneo cu urangutanii acum. Dar se apropie sfarsitul lumii si probabil candidatii astia dupa care urlu eu s-au tupilat pe undeva.
Bineinteles ca stiu ca nu-i usor - macar din vanitate - sa gasesc unul la fel de destept ca mine, hehehe. Dar nu-i asta. Din ce oameni am vazut mi-am dat seama ca anunturile noastre de angajare au fost cam prost scrise, bad copywriter, bad, bad.
Omul trebuie sa fie serios, sa fie moral, sa nu fie obraznic si infumurat - pana una-alta, un head bun nu e egal cu o fapta buna, nu treci cu vorbele alea o batranica strada si nici nu dai unui cersetor de mancare. Trebuie sa nu viseze la cai verzi pe pereti, sa stie ce inseamna un buget, sa-si faca research, sa se gandeasca la ce i-ar placea lu’ Nea Ilie - targetul briefului - nu ce i-ar place lui, blablabla. Trebuie sa fie un om cu experienta, daca aveti 3 ani in spate si cereti 1300 de euro, nu va obositi sa trimiteti cv-urile, pe bune. Trebuie sa-i placa filmele de Hollywood si sa citeasca Cancan, sa se uite la OTV si la „Nora pentru mama”, sa priceapa psihicul national, trebuie sa stie politica si fotbal. Sa nu strambe din nas la un direct mail si sa poata sa scrie un pliant in 4 ore.
Toti iti spun ca da, au inteles, dar e asa un biznis de oameni aroganti si vanitosi, incat e clar ca ies dupa interviu si te injura in barba ca esti mamaie moralista si nu stii pe ce lume traiesti.
Eu nu plec maine, nici poimaine.* Nu plec pana nu-l gasesc pe omuletul asta si nu-l pregatesc sa tina cald pana ma intorc (daca ma intorc). Stiu ca dureaza, dar macar acum sper ca am lamurit cam ce fel de persoana caut. Aaaaaa, si mai trebuia sa zic ceva, ne trebuie si un art. Din vara. O doamna cu vechi state in publicitate se retrage sa dea nastere unui pui viu. Deci asteptam portofolii si de art.
Asta daca vreti sa va petreceti sfarsitul lumii in Tolstoi 4. Cafeaua si ceaiul sunt gratis. Apa ionizata nu v-o recomand.
*asta e pentru clienti. Sunt aici, nu mi-am pus palma in f... si scriu textu’ asta de unde as vrea eu sa-l scriu. Luati-o ca pe o noua dovada de dedicare, imi distrug viata pentru voi. Hehehe, da, Cristina, cu tine vorbesc.
Comentarii