Am pornit sonarul, am scanat zona, am identificat tinta, am ochit. Nu e vorba de nici o vanatoare de animale salbatice, sunt doar circumstantele petrecerii ADC de saptamana trecuta, la care am intrat cu scopul de a gasi si inghesui castigatorii nebanuitori ai scolii ADC intr-un colt al adevarului. Sperand sa smulg un insight revolutionar care sa zguduie lumea publicitatii. Din pacate, nu sunt asa de intimidanta pe cat mi-as dori, iar Laura Dragomir (locul I), Alexandra Buligescu (locul II) si Alex Petrescu (locul III) mi-au raspuns cu mult curaj si buna-vointa. Sa va impartasesc, asadar, captura mea de pe terenul publicitatii.
Am inceput cu o clasica: “Care e cel mai important lucru pe care l-ai invatat in cadrul Scolii ADC si de la cine?”
Alex (care btw, este si membru IQads Kadett si absolvent de Ateliere ADfel) ne povesteste ca totul se rezuma la prezentare: “E mai degraba vorba de o ipoteza care mi-a fost reconfirmata atat de Sorin, cat si de Razvan; de cele mai multe ori, diferenta dintre o idee buna si o idee proasta (in perceptia celor carora o prezinti) depinde de modalitatea in care o expui. Important e sa te asiguri ca ei inteleg exact ceea ce trebuie si sa nu le dai ocazia sa o interpreteze altfel. Noroc cu prietenii care se-ndura si iti ofera sansa sa exersezi, dar in schimb iti cer o bere. Unii chiar mai multe!”.
De la Laura (un alt absolvent de Ateliere ADfel) smulg un adevar pe care abia-abia se-ndura sa-l marturiseasca: “Cand un director de creatie iti spune de vreo 3 ori ca esti prea “bully” cu propriile idei, nu-l crezi si zici ca tot tu ai dreptate. Cand iti pedepsesti portofoliul final inchizandu-l intr-un folder pana auzi ultimul nume strigat la petrecerea de absolvire, incepi sa-i dai dreptate. Deci cel mai important takeaway de la toti cei 12 tutori a fost pentru mine: fii doar copy si lasa critica pe maini mai muncite”.
Iar Alexandra isi aminteste despre cum e sa te dezbraci pentru un public intransigent. Despre ce fel de goliciune e vorba aflati de la ea: “O experienta pe care am fost fortata s-o traiesc si care mi s-a parut foarte importanta este chestia asta, sa te expui foarte mult. E ca si cum ai da o parte din tine. Si este foarte greu. Este ca si cum ai iesi din casa gol, dezbracat de haine si ai simti ca lumea se uita la tine si te judeca. Si asa se intampla cu ideile tale. Chestia asta cu expunerea mi-a prins foarte bine. Cred ca…trebuie sa risti un pic, sa spui oamenilor cine esti, despre asta este vorba”. Apoi imi povesteste de indrumatori: “Pai, eu-i cunosc doar pe trei dintre ei: pe Serban Alexandrescu de care-mi place de mor, pe Vali Suciu care este un tip foarte okay si care e mai bun si foarte bland, adica nu da cu capul de pereti si pe Dorian care a fost foarte dur dar care m-a facut sa rad cu lacrimi si sa plang”.
Tot din categoria softcore am mai strecurat o intrebare care sa scormoneasca prin butoiul cu amintiri adunate la ADC. “Care e cea mai creativa lucrare pe care ai facut-o si sub indrumarea cui?”
Daca ai reusit sa multumesti doi creativi in acelasi timp e cazul sa te lauzi. Asa ca zi-ne, Alex: “E greu sa aleg pentru ca eu am facut o scoala de creatie din perspectiva unuia care vrea sa faca strategie. Asa ca mie-mi plac doua: macheta de presa pentru pralinele de ciocolata si spotul TV pentru margarina. Pe amandoua le-am discutat si cu Sorin, dar si cu Razvan. Surprinzator pentru mine, amandoi au avut cam aceeasi parere despre ele, pentru ca se-ntampla destul de des ca doi oameni de publicitate sa aiba viziuni diferite asupra aceeasi idei. E usor de imaginat problema care apare cand unul zice ca e ok, iar celuilalt ii place, dar nu prea”.
Pe Laura am pedepsit-o la urmatoarea intrebare pentru ca a indraznit sa fie prea concisa de data asta: “Printul pentru bomboanele Fazer, sub ochiul critic al lui Liviu David si spiritul bantuitor al lui Tzugu”.
Iar Alexandra care a provocat o controversa cu raspunsul precedent, nu se dezice nici la intrebarea asta: “Eu am fost repartizata la doua agentii: la Odyssey, la Vali Suciu si la ADDV, la Dorian Pacuci. Lucrarea care mi-a placut mie cel mai mult, dar in care am crezut cel mai putin, ca sa zic asa, a fost asta de auto-promovare pentru ca propunerea mea pentru directorii de creatie era sa ma angajeze drept secretara. Sau drept copywriter. Ma rog, si cu un vizual putin desantat, ca sa zic asa. Am muncit cel mai putin dar asta mi-a placut cel mai mult. Si l-am facut cel mai usor”.
Hai sa trecem la planuri de viitor. Ca tot ne place noua sa facem preziceri si estimari: “In loc de facultate, poate experienta Scolii ADC sa te diferentieze de ceilalti candidati la un post?”
Alex ma descurajeaza complet cu un raspuns pragmatic. Un os de visator n-am gasit in structura lui: “Scoala ADC e o extensie necesara a unei scoli teoretice prin natura practica pe care o promoveaza. Experienta ADC sigur te diferentiaza in cadrul unui interviu, dar nu cred ca e si suficienta pentru a primi un job. Poate doar daca iei primul loc, ca Laura :). Dar nicio scoala nu-ti garanteaza ca, dupa ce o termini, iesi mai destept sau mai talentat. Diplomele doar iti ofera sansa de a fi remarcat. Abia apoi ai ocazia sa demonstrezi ca tu chiar te pricepi sa faci publicitate”.
Laura se invarte in jurul problemei, nu pune chiar punctul pe “i”, dar parca ar da mai mult credit scolii ADC decat facultatii: “Cu strategia si copywriting-ul prestate pentru proiectele din cei 5 ani de ASE nu mi-as permite nimic din aprozarul publicitatii. Practic, Laura care ar putea sa lucreze in creatie s-a nascut in 2010 cand a inceput sa participe la cateva workshopuri pe teme creative, a bifat un internship si apoi a intrat la ADC. Lucrurile acestea le voi pune pe masa la un interviu, nu facultatea”.
Aici Alexandra introduce o analogie foarte reusita. La revedere felie de advertising, salut toping de mozzarela: “Scoala ADC este ca mozzarela de pe pizza, nu inlocuieste blatul. Blatul ar trebui sa fie o facultate. Din pacate, trebuie sa treci prin sistemul public de invatamant ca sa ai un fel de baza. Iti da mai mult decat o scoala, dar ca baza si ca disciplina de a invata nu se compara cu facultatea. E ca o specializare, nu stiu cum sa-ti zic”.
Daca mai devreme umblam in butoiul cu amintiri, acum am cautat in albumul de cunostinte: “Pe cine stii tu si a fost ajutat in cariera de experienta ADC?”
Alex agita entuziast un steag in directia lui Dobrin. L-am vazut, l-am vazut! “Numai de anul trecut sunt poate 4-5 exemple de fosti studenti care acum sunt copywriteri, printre care si Dobrin de la Propaganda. Eu am o stima deosebita pentru el mai ales pentru ca deja a jucat intr-o reclama de-a lui (spotul Rienergy - Party), desi doar doarme intins pe jos :). Scoala ADC sigur iti ofera sansa sa progresezi. La fel cum o pot face si Atelierele ADfel sau scolile celor de la Advice; sunt ok, eu le-am testat!”.
Pe de alta parte, Laura ne vorbeste din statistici: “Am citit acum cateva zile o statistica foarte optimista: 30 dintre fostii absolventi ai Scolii ADC lucreaza acum in agentii. Sa speram ca multi dintre absolventii promotiei 2011 li se vor alatura”.
Faimosul Dobrin loveste din nou. Si Alexandra vorbeste despre el: “Da, adica la unul dintre seminarii, jumatate din seminar a fost tinut de tipul care a castigat, care iesit pe locul 1 anu’ trecut si care acum lucreaza intr-o agentie. Asta a fost ca un living proof, ca sa zic asa. Si in agentia unde am fost la ADDV, una dintre fete- copywriterita facuse scoala. Scoala ADC e o conjuctura. Cine a stiut sa-si ia, cine a vrut sa-si ia lucruri de-acolo, si-a luat. A fost o experienta 360”.
Asa grait-au premiantii Scolii ADC! La sfarsit n-au plecat cu o coronita, pe de alta parte au parasit curtea scolii cu o plasa de cadouri si cunostinte, o suma de amintiri, o gramada de relatii si cu gandul ca sunt pe drumul cel bun, care o sa-i conduca prin hatisul asta numit publicitate.
