Lumea publicitatii a devenit in ultima perioada un domeniu foarte atractiv pentru tineri, din punct de vedere al carierei catre care se orienteaza. In mod firesc, imaginea de ansamblu a publicitatii este aceea de domeniu in care faci reclame ca sa vinzi produse. Unii se orienteaza catre publicitate in virtutea impulsurilor creatoare, altii in virtutea faptului ca e o ocupatie “misto”, un fel de copilarie prelungita, un spatiu foarte permisiv in care criteriile de performanta parca nu ar fi atat de clare ca de, asa e in creatie.
Interesant este ca de multe ori activitatea de copywriting apare, in ordinea optiunilor tinerilor, alaturi de cea de jurnalist sau, de ce nu, de scriitor. Dar cati dintre cei care lucreaza in publicitate ar fi de acord ca prin creatia de acest gen poti in unele situatii sa iti educi consumatorii? De aici se naste o problema concreta si anume in ce masura publicitatea poate si ar trebui sa isi asume si un rol de educare a publicului.
Asadar, se poate deplasa publicitatea dinspre zona scopului vanzarilor spre cea a educatiei? Le poate imbina? Stiu ca este simplist spus ca scopul publicitatii este de a vinde produsul pe care il are in vizor, dar asa simplist cum este, acesta este scopul cvasi-unanim perceput. Evident ca este loc de multe nuantari, de discutii despre imbinarea intre marketing si arta, intre stil si psihologie, intre multe lucruri care intra in componenta unui act publicitar. Dar nu am intalnit foarte des ridicata problema rolului educativ al publicitatii, dincolo de mesajele explicit construite cu acest scop (vezi consumul excesiv de zahar, sare si...).
Intrebare ar fi deci: are publicitatea misiunea de a educa? Raspunsul meu ar fi ca nu, nu are aceasta misiune dar important este ca are posibilitatea de a o face si ar trebui sa se foloseasca de acest lucru. Ar fi o prostie sa te gandesti ca s-ar putea impune o dimensiune educativa in materialele publicitare. Tot o prostie mi se pare insa ca lumea publicitatii sa neglizeze aceasta latura, sa nu profite de potentialul publicitatii in acest domeniu. Mai concret, mi se pare ca se face o greseala atunci cand, avand un public tinta needucat, abordarea sa fie in directia “gadilarii” instinctelor marunte, a exploatarii slabiciunilor publicului in interioriul granitelor impuse de lipsa de educatie. Cred ca exista si o alta varianta de a face publicitate unei beri de slaba calitate (dar ieftine) decat imaginea de “batut pe burta”.
Nu ma acuzati inca de elitism, de idealism sau de vreun alt ism. Ganditi-va asa: daca trebuie sa faceti o reclama avand in publicul tinta adolescenti de 15 ani, care se pare ca sunt in proportie de 40% analfabeti, oare nu merita luata in considerare si dimensiunea educativa atunci cand concepeti reclama? Nu, nu va scadea procentul analfabetismului ca urmare a unei reclame la pufuleti, dar acea reclama la pufuleti poate macar sa nu legitimeze, sa nu faca “simpatic” analfabetismul.
Comentarii
Unul din scopurile mele este acesta, de a insera in mintile oamenilor ideea de educatie, prin publicitatea pe care vor nu vor oricum o asimileaza zilnic. Si cum ai spus si tu daca publicul tinta este format din burtosi ce-si bat joc unul de celalalt ori de cate ori au ocazia nu inseamna ca o reclama trebuie sa le incurajeze aceste instincte animalice doar pentru asi atinge scopul final. Tie poate iti e frica sa nu fii catalogata drept idealista visatoare, eu insa sunt unul, cu diferenta ca de regula visele mele devin realitate, iar daca idealul muncii mele este sa educ Romania, apoi atunci asa va fi.
Felicitari pentru articol!
publicitate educativa.....desi consider ca si-ar pierde din frumusete, ex. pe mine m-a amuzat teribil reclama la rom cu manelistul care apare pe vapor, pe mine m-a distrat iar poate pe altul,care se identifica cu personajul l-a facut sa viseze fericit la o vacanta de acel gen mancand, de ce nu?,o ciocolatica rom.Concluzia toata lumea e multumita. Claudia