Panel 2, AdBreak #38: Debriefing. Urca pe scena Ana Bulgar, Mugur Patrascu si Bobby Voicu. Fiecare dintre ei pare foarte relaxat, asa incat nimeni nu poate ghici ca se vor contrazice inca de la prima intrebare. Pana cand versiunile lor despre cum a fost lansata campania incep sa difere.
Ana Bulgar spune ca a inceput ca “o pasiune de a lega un promise de brand care era ‘Romania creste prin bun-simt si responsabilitate’ cu cea mai mare retea de distributie de carburant din tara” si vrand “sa facem ceva inedit ca sa abordam o alta perspectiva”. Mugur Patrascu nu o contrazice pe Ana, dar parca el nu-si aminteste lucrurile la fel: “A inceput cu un telefon: ‘Mugur, am o idee’”; a fost una dintre campaniile acelea care “ se nasc dintr-o sclipire”. Si ca sa agite si ma tare butoiul cu confuzie in care simteam ca ma scurg incet, Bobby are o alta varianta pentru cum a inceput campania si anume: “eu incepusem sa vizitez cetatile din Romania” si s-a lasat inspirat de ceea ce vedea. Oricare dintre variante ar fi cea mai aproape de adevar (probabil toate se suprapun pe undeva), important e ca a rezultat o campanie care a reusit sa genereze 6000 de mentionari pe twitter si sa atraga bloggeri care nu erau inclusi in planul initial.
Si acum, spre surpriza oamenilor din sala, aflam ca proiectul a fost si mult work, nu numai mult play. De exemplu, formarea echipelor a fost un pas foarte important al campaniei, pentru ca de coeziunea echipelor astora depindea “sanatatea mentala” a acestor oameni care erau obligati cateodata sa petreaca zile impreuna in aceeasi masina, pe drum. Prin urmare, Bobby a ales oamenii pe profesionalism, pe cat de capabili sunt ca bloggeri si pe interesul lor pentru domenii conexe turismului (fotografia, montajul etc). A fost nevoit sa aleaga oameni care sa poata sustine proiectul.
Pe de alta parte, activitatile n-au fost scutite de impactul ciudatismelor fiecarui membru. De aici se nasc si cele mai savuroase anecdote ale serii. Ana Bulgar spune: “Tin minte ca Explorio plangea cand vedeam un conac parasit” si “Doru Panaitescu ne bloca pe toti sa caute nu stiu ce pasare si toata lumea se oprea sa-l astepte”. Legat de asta, Ana a povestit despre tentativa lui Doru Panaitescu de a-i impiedica pe restul oamenilor de a intra in spatiul intim al soimarului (raza vreo 400 de metri), ca sa nu se sperie si sa nu zboare.
Iar seara, singura comunicare dintre ei la ora de somn maxim si cu chef ioc se manifesta cam asa: Mugur: “Mai scriem si noi ceva, cateodata?" sau “opriti-l pe ala sa scrie, ca spune numai tampenii”.
Si-ar mai fi povestit ei niste chestiuni neserioase daca nu ii intrerupea Militaru sa-i intrebe cine si cum a updatat conturile de Facebook si Twitter ale Petrom. Cei trei au sustinut in continuare ca totul a mers foarte natural, ca nu exista un grafic prestabilit pentru cine ce face, dar ca i-au trimis Simonei de la iLeo periodic, pe mail, informatii de postat in conturile din retelele sociale ale Petrom. Scopul era sa transmita tuturor oamenilor care urmareau actiunea noutati despre ce locuri au mai fost vizitate si ce alte materiale de anecdote au mai strans.
Una dintre cele mai faine intamplari (pe care au reusit s-o strecoare cand vigilenta lui Militaru a mai scazut putintel) este despre cum au ramas izolati vreo 2 ore in padure, in pustiu, fara semnal, fara posibiliatea de a mai scrie in retelele sociale ce se ma intampla. Experienta despre care Bobby zicea ca “era foarte romantic.... asta daca n-ar fi fost creepy”. Bun, deci folowerii i-au dat disparuti, iar la intoarcerea in lumea civilizata au descoperit vreo 50 de tweet-uri cu variante despre ce ar fi putut sa pateasca in astea 2 ore de tacere. Partea cea mai placuta a campaniei era sa stie ca intr-adevar erau urmariti de oameni de peste tot si ca hashtagul lor incepea sa fie din ce in ce mai prezent. Mugur: “Oamenii au inceput sa preia #prinromania si-am gasit #prinarad #printimisoara, #prin.. nu-stiu-unde, #prindelta, #prineforie”.
Cand a venit vorba despre buget, entuziasmul discutiei s-a ponderat un pic. Ana a spus ca masa, cazarea, biletele de intrare in diverse pesteri au fost finantate de Petrom, in schimb n-a mai existat nici un alt buget pentru platirea bloggerilor, cu exceptia lui Bobby Voicu. Ana Bulgar: “Bugetul a fost aproape de zero”. Adica oamenii s-au implicat din pasiune si din spiritul patriotic si ca nici o suma de bani n-ar putea aduce aceeasi dedicare ca aceste sentiment sincere. La intrebarea "dintre o campanie de bannere si o campanie de genul asta, cu acelasi reach, care ar merita mai multi bani", reprezentanta Petrom a spus ca asta a fost o campanie mai degraba alimentata de pasiune si ca nu totul se cumpara. Ana Bulgar continua: “Am invatat foarte mult din experienta anului trecut”. Pe viitor (incepand de luni) se relanseaza “Redescopera Romania” cu de 5 ori mai multi bloggeri implicati si cu niste elemente mai bine gandite (unul dintre ele, presupun eu, ca ar trebui sa fie chiar bugetul).
Campania “Redescopera Romania” a fost remarcabila pentru ca nu a fost nevoie ca oamenii sa fie prezenti fizic in cadrul excursiilor ca sa poate sa traiasca experienta alaturi de toti ceilalti implicati in proiect. A fost prima campanie de genul asta in Romania si cred ca a avut succes pentru ca exploateaza intr-adevar una dintre intrebarile cele mai prezente in subconstientul fiecaruia dintre noi “De ce preferam sa plecam in alta tara fara sa vedem mai intai ce frumoasa e Romania?”.
