Interviu cu Adrian Voicu si Ana Vlad, regizori "Metrobranding"
IQads: Exista viata dupa moarte pentru brandurile romanesti?
Ana Vlad: Asta tine de om…daca crezi ca exista viata dupa moarte exista, daca nu crezi nu exista. Nu stiu daca exista un raspuns foarte clar. Pentru unele exista, care au avut noroc de oameni interesati sa le faca sa mearga in continuare, pentru altele nu.”
Adrian Voicu: Eu cred ca au fost concepute sa fie nemuritoare. Adica noi le-am intalnit cam pe toate, si toate in stare de functionare. Ne-am dat cu “Mobra”, cu bicicleta…deci toate functioneaza. Acuma…ele s-au nascut intr-o perioada destul de nefericita…ca si noi, de fapt si se vad cutumele vietii pe ele. Adica daca stai sa te uiti la design par unice astazi in scimb ele au fost chiar bine copiate din afara. Daca ele apartin unei perioade…sa spun anilor `80, poate in vest, modelele astea, au fost concepute in anii `60. Adica oricum ele din start au fost vintage. Si daca stam sa vorbim despre vintage, odata au inviat atunci la noi in tara, in perioada anilor `80 si e foarte clar ca pot reinvia si in perioada noastra.”
IQads: Brandurile pe care le-ati ales in film au vreo legatura intre ele?
Ana Vlad: Practic sunt obiecte pe care oricine le avea in casa, dar selectia am facut-o dupa cele care se gaseau in casa noastra, pentru ca, bineinteles sunt sute de marci care erau dorite, marci foarte cunoscute inainte de `89. Noi am ales, in general, bunuri de larg consum pe care le gaseai in orice casa care sa reziste timpului, nu eugenii, pufuleti sau tigari ci lucruri pe care, in general, le gasesti intr-o debara.
IQads: Exista pareri potrivit carora dupa caderea “Cortinei de Fier piata a fost invadata de produse de o calitate inferioara multora din cele produse in la noi in tara(tricotaje, incaltaminte etc). Ce parere aveti cu privire la acesta afirmatie?
Adrian Voicu: Erau bune sa-ti faci treaba cu ele. Iti faceai treaba cu ele, iti duceai si nevasta la servici si copii la scoala cu bicicleta si nu se rupea. Mai carai si trei saci de cartofi. Daca asta inseamna bun, era buna. Dar astazi nu mai avem nevoie de asemenea obiecte robuste fara moarte. Plus ca mai e un aspect: de ce sa tina un obiect atat de mult in momentul in care anumiti oameni sunt angajati si platiti sa studieze, sa cerceteze. Cu siguranta, intr-un an de zile, gasesti in orice domeniu noi accesorii, noi tehnologii de fabricare. Poate ca in momentul ala timpul nu insemna prea mult. Adica de la 20 la 40 de ani, practic, in viata ta nu se schimba nimic. Si poate la faptul asta se raportau si ei, ca lucrul e bun, ca te tine 20 de ani. Dar te tine 20 de ani, timp in care tu nu evoluezi in nicio directie. De la 20 de ani te-ai angajat la uzina, mergi zi de zi la servici, vara mergi in concediu dupa aia iti reiei locul la uzina. Iar la uzina ce faci? Nu faci nimic din nou pana la urma ca nimeni nu retehnologizeaza, nu-I nimic nou sub soare. Aceeasi actiune o faci cu aceeasi bicicleta mergi si normal ca in schema asta foarte ordonata, cand iti apare ceva nou, creeaza o dezordine si devine derutant si incomod sa te adaptezi.
IQads: Ce parere aveti despre faptul ca produsee de tipul celor prezentate de voi in film ajung in trend?
Adrian Voicu: Cred ca e absolut normal pentru ca in momentul de fata sunt ceva special, atipic. Si tot ce-i atipic e placut. Si e vintage pentru ca a mai existat in urma cu multi ani de zile. Dar de fapt cred ca important e ca sunt atipice
Ana Vlad: Cum sunt hainele bunicii. Hainele bunicii sunt intotdeauna cool pentru nepoti. Eu aici as vrea sa fac o diferenta intre obiectele si marcile dinainte de `89 care mi se pare normal sa devina cool pentru ca tin de o nostalgie, de o tinerete a parintilor sunt reluate, reinventate si e absolut normal sa devina interesante cel putin. Dar a nu se confunda cu fenomenul cheGuevara cool si secera si ciocanul cool. Mie personal nu mi se par cool, mi se pare ca obiectele sunt inofensive si vorbesc despre o perioada, o societate. Prin ele intelegi un tip de societate dar in acelasi timp cred ca trebuie sa ai grija cand promovezi o ideologie. Adica acolo e o mica diferenta. E o nuanta.
Adrian Voicu: Zvastica nu mai e cool de mult, secera si ciocanul… este inca.
IQads: Cum puteti descrie “Metrobranding”?
Ana Vlad: Metrobranding vorbeste foarte mult despre o realitate pe care e greu s-o perceapa cineva care n-a trait in Romania pentru ca nu prea intelege ce inseamna un obiect, o marca, de fapt, un monobrand. Adica e un brand care n-avea concurenta. Erau branduri unice pe produsul respectiv. Si e foarte greu de inteles faima obiectelor fara sa stii tot ce e in spate. Iar noi nu am facut un film care sa dea foarte multe informatii, am mers pe un cinema observational.
Adrian Voicu: In momentul in care faci un cinema informational, observational cred ca e mai multa informatie indirecta, decat informatie servita.
