Astenia de primavara scoate spiritul de antreprenor din fiecare dintre noi. E momentul cand ne hotaram ca vrem sa ne simplificam drastic viata si incepem sa curatam, sa evacuam, sa eliminam, sa dam afara, sa pasam, sa plasam tot ceea ce nu poate fi pus intr-o anumita ordine si disciplina. La revedere praf, la revedere cutii depozitate cine stie pe unde, la revedere fleacuri cu valoare sentimentala! O sa va pastrez pe veci, dar numai in amintire. Si uite-asa de la curatenie se-ajunge la o usoara deviatie maniaco-compulsiva legata de faptul ca orice nu poate sa fie la locul lui trebuie sa dispara. Dar genul asta de revolutie nu tine decat o primavara pentru ca noi, creaturi strangatoare, facem provizii in vara, in toamna si-n iarna pana pe 25 decembrie pentru Evenimentul ce va sa vie. Inca nu suntem siguri pentru ce ne pregatim, dar noi vrem sa fim pregatiti. Iar in decembrie se-atinge climaxul celeilalte tendinte deviante care se manifesta la omul secolului XXI – nevoia obsesiv-compulsiva de a cumpara, cunoscuta in popor si ca „goana dupa cadouri”.
Iar noi (cititorii si cu mine) nu suntem primii care am observat manifestarea bolii asteia incurabile. Ceea ce e mai ingrijorator pentru buzunarul cetateanului cu salariu mediu pe economie e ca oamenii din advertising stiu asta. De mult. Imi si imaginez sclipirea nitel lacoma din ochii unui planner care interpreteaza analiza asupra cresterii vanzarilor in luna lui decembrie si urmatoarele ganduri deloc inofensive „Vai, dar cat cheltuiesc oamenii astia in luna decembrie. N-ar fi mai bine sa cumpere de la noi? Si sa cumpere mai mult?”.
Si-uite-asa toate produsele devin "de Craciun", toate serviciile se presteaza in regim de sarbatoare si promotiile curg mai ceva ca nectarul in pocalele zeilor. Si culmea ca, toata cosmetizarea asta care-si pierde orice urma de festiv, pace, bucurie in adevaratul sens al cuvantului, functioneaza la publicul larg. Numai prin adaugarea cuvantului Craciun in prezentare, automat, produsul se vinde mai bine.
Dovada a faptului ca asa gandesc oamenii de strategie si, mai rau, ca asa stau lucrurile, este chiar unul dintre panourile Cora pe care vedem in prim-plan un LCD, brandul, niste fulgi si amintirea unei promotii.
Nu slogan nou, nu interes real sa faca reclama cu adevarat atragatoare, nu munca de captare a publicului. Au folosit o solutie simpla care se dovedeste ca merge pentru ca acum publicul nu mai are timp si nu-si mai permite sa fie pretentios. In acelasi stil, dar poate mai elegant sau mai subtil se prezinta si reclama pentru Raffaello.
Cu albul care aduce a zapada, cu rosul care aduce a Mosu' si cu niste fulgi timizi in spate ne amintesc ca produsul lor e in continuare pe piata. Adica ne vand aceleasi chestii, dar cu stampila de Craciun. De ce? Pentru ca de Craciun totu-i mai bun?
Dar sa lasam deocamdata reclamele care vand aceeasi branza in alt burduf. Sa vorbim despre puzderia de promotii care se ivesc de Craciun, ca ciupercile dupa ploaie. Ca sa fim in tema cu luna decembrie in Bucuresti. Cobor la metrou, un panou imi „urla” relativ zgomotos ca Sun Plaza are tot ce mi-as putea dori. All inclusive.
M-asez pe banca sa ma uit la stele. Alt panou imi atrage atentia cu o promotie, evident, tot de Craciun. Ma refer la INTERSPORT si minunatul lor card-cadou. Undeva, langa o statie de autobuz, o Craciunita ne arata noul concurs pus la cale de MIC.RO cu ocazia, da, a Craciunului.
Daca ma gandesc bine, Cola nici n-ar trebui sa investeasca intr-o campanie de advertising in perioada asta. Odata la doua panouri vad un Mos rosu sau durduliu sau rosu si durduliu. Uneori mai e si albastru, dar, din nefericire pentru Pepsi, tot la Cola ma gandesc.
In ceea ce priveste perioada asta a anului, prefer reclamele vintage. Cu Mos Cola impartind cadouri unor copii care alearga in jurul bradului, cu un sot fumand un trabuc si citind un ziar si cu o sotie cu un sort in fata si cu buzele rosii. Cam misogin, dar macar mai estetic. Cam simplist, dar macar nu asa fals. Parca nu mai simt gustul Craciunului de altadata. Acum totul e prea comercial, parca prea se straduieste sa vanda. Si luminile care atarna de brazi prin parcuri nu mai sunt acum o satisfactie pentru cetateanul preocupat de frumusetea urbei ci, probabil, un mijloc mai simplist de city branding.
