Cu ocazia sarbatorilor de iarna, ne-am gandit sa le facem o bucurie catorva artisti si sa le oferim o parere despre lucrarile lor care sa contina si alte calificative decat cele traditional romanesti (misto / foarte misto, ok / superok, tare / foarte tare / supertare si desigur, mult doritul megatare). Asa ca ne-am dus sa ne dam cu parera la PAF (Print Art Fest), editia de garaj (adica episodul pilot al primului festival de arta digitala din Romania, organizat de Atelierul de Print / Atelierul de Productie in colaborare cu McCann).
In timp ce oamenii de la IQads misunau prin garaj inspectand lucrarile expuse si verificand numerele de telefon ale personajelor din tablouri:
Marius Cristea (Atoatemanager, Blue Idea), respectiv Sonia Ardelean (Junior Editor, IQads), in fata unei lucrari din seria “Golden Pig & Bitches”, semnata Carioca.
… Lutzu (Senior Art Director la McCann de vreo 6 ani), cunoscut in agentie si ca Ionut Cojocaru, a strans artistii in sufragerie, ca sa le pot vesti venirea art criticilor de la IQads. “O, ce veste minunata!” se citea pe chipurile lor, dupa cum puteti vedea la IQadsTv. Dintre cei care au expus, au fost prezenti in sufragerie: Andrei Fantana, Buzu (Ana Andronic), Carioca (Andrei Sam Stoleru, Dragos Coman, Dragos Traistaru) si Dominus (Alex Negoita).
Si fiindca tot erau acolo, i-am intrebat cate ceva despre importanta acestei initiative. Andrei Fantana (concept artist, Creative Director la Ubisoft, dar si absolvent de UNATC) a spus-o foarte frumos: “E un sentiment interesant sa tii niste pixeli in mana, sa poti sa-i zgarii cu unghia. Este pentru prima oara cand in acelasi spatiu se intalneste fotografia cu fine art, concept art, ilustratie, street art si toate au ca numitor comun partea digitala”. Am aflat apoi de la organizatori ca PAF si-a asumat titlul de “primul festival de arta digitala din Romania” tocmai pentru ca este primul eveniment care reuneste artisti din toate ramurile artei digitale.
Artistii n-au vrut sa comenteze prea mult despre lucrari, au zis ca important e ce simte fiecare om in parte cand priveste opera, nu ce a vrut artistul sa transmita (in treacat fie spus, publicitarii sunt fix pe dos: ar vrea sa le transmita tuturor consumatorilor un singur lucru si mare le e mirarea cand se mai trezeste cate unul sa scrie ca, de fapt, unii oameni ar putea intelege altceva din reclama respectiva; n-o fi publicitatea arta, dar nici matematica nu e, sa ajunga toti la acelasi rezultat. Si da, profit de orice ocazie ca sa subliniez asta).
Lasand critica de publicitate la o parte, sa trecem la un gen de critica la care ne pricepem la fel de putin: critica de arta.
Alina Galeriu (Redactor, SMARK) despre printurile 3D semnate Rozalb de Mura: “Mi se pare ca e inspirat din Twilight pentru ca e chestia asta cu padurea care de acum a ramas antologica pentru filmul asta. Bine, e adevarat ca o mai vedem prin reclama Borsec, dar in principiu, iti inspira Twilight".
"Dup-aia, mai e tipa asta care sta ea singura si trista si mai are un pic si-si taie venele, pentru ca nu stie daca sa aleaga vampirul sau varcolacul si se documenteaza, citeste carti si isi da seama ca, de fapt, isi doreste o viata eterna alaturi de vampir…si totusi ne lipseste vampirul…sau varcolacul. Ar fi fost dragut sa vedem si un mascul aici 3D, dar ne vom multumi cu ea” a spus Alina.
Adriana “Mama Cadetilor” Lungu (Business Developer, Blue Idea) despre autoportretul lui Andrei Fantana: “As vrea sa vorbesc despre aceasta pictura (n.r.: era un print pe panza, dar atat de bine facut incat parea pictat). Este in stilul lui Andy Warhol (n.r. @Andrei Fantana: ouch!), un artist preferat al meu pentru care am fost sa vad muzeul din Praga si unde am fost dezamagita sa aflu ca are doar o pictura! E foarte frumos tipul, desi sunt sigura ca nu asta trebuia sa spun. Cam atat. Ma duc sa vad ce mai e pe aici”.
Andrei Retegan ("Paidece" Designer) s-a uitat indelung la opera lui Saddo, si dupa ce a zambit ca pentru sine, a luat un ton grav si a spus: "Acesta este un barbat batran".
Lucrarile care i-au captivat pe IQaderi cel mai mult si pe care ar fi vrut sa le comenteze toata seara au fost cele din seria "Golden Pig & Bitches". Mai devreme, in sufragerie, Dragos Traistaru, unul dintre fondatorii Carioca, spusese: „Golden Pig e intruchiparea omului cu bani, e Domnul Pusculita, vanat de bitches si de acolo incep tot felul de joculete”.
Antonia Tucheac (Redactor-Sef SMARK): „Am zabovit mult cand am intrat aici. Mi se pare ca e arta aia care ia forma unei bucati de realitate, care te loveste crunt peste fata si te pune pe ganduri. Si pur si simplu te tintuieste intr-un loc pentru mult timp. E felul in care arta poate sa arate si cele mai grotesti lucruri in cel mai frumos mod cu putinta. E socanta si probabil ca asta e lucrul care m-a atras cel mai mult si e foarte reala.”
Intre timp, Alina Galeriu a gasit o diadema de printesa in cufar si s-a grabit sa denunte autoritatilor toate falsele printese care s-ar putea sa umble cu false diademe prin garaj, binecunoscut fiind faptul ca ea este singura printesa adevarata din lume, dupa cum au declarat-o pufuletii Gusto acum cateva luni. Dovada - pe Facebook.
Contempland panzele, Antonia a remarcat:
- Artistii nu au marketing suficient. Trebuie sa socheze ca sa se poata marketa.
- Pe de alta parte, nu e ca si cum ar duce lipsa de chestii socante care sa-i inspire in Romania. Imi place sa cred si in sinceritatea demersului lor, probabil asta vad in jur, de asta se lovesc, preciza Alina aruncand diadema la loc de unde o luase.
Precizare: pentru realizarea acestei cronici, nici o diadema nu a fost ranita defectata.
- Da, dar din toate lucrurile pe care le-au vazut in jur le-au ales tocmai pe-astea. Si da, au fost sinceri in legatura cu ele, subliniaza Antonia.
- Dar traim intr-o lume din asta, cu femei care profita de barbatii cu bani, revine Alina.
- Si de barbati cu bani care profita de femei, completa Antonia.
Apoi, uitandu-se la mine:
- Io zic sa ne oprim, ca-i umplem lu’ Militaru reportofonul.
Eu rad si ii pasez obiectul muncii Soniei Ardelean (Junior Editor, IQads), care isi anuntase si ea intentia de a comenta aceleasi lucrari. Ea spune: „Imi place foarte mult ca mi se pare ca spune o poveste. Mai ales feminista din mine e foarte multumita sa vada imaginile astea. Fetele care vor vedea tablourile poate vor observa penibilul la care se supun. Situatia actuala e penibila: fete tinere stau sa slujeasca barbatii pentru niste bani, pentru niste interese de-astea de moment. Asta vedem in fiecare zi la televizor sau chiar pe net, pe Hi5, poze de-astea cu tipe care se expun in toate felurile pentru a le face placere unor barbati pe care ele ii considera extraordinari. Fetele astea ajung intr-un final sa se razvrateasca”.
Aruncand o privire in jur, Sonia a adaugat: „Ziceam ca toata camera asta spune o poveste: troaca aceea cu bijuterii din care ajungi sa mananci. Bijuteriile sunt puse ca un fel de mancare din aceea pentru porci si devii la randul tau un animal. Si vad si chestia asta in mijloc ca un mormant de domnitor si pe ea sunt reprezentate obiectele nepretuite din viata lui: banii.”
De undeva din spate se auzi o voce de printesa:
- Mai am, mai am! Aici e un fel de metafora ca oricata avere ai acumula si oricati bani ai avea, pana la urma e ca in cantecul ala 'Dust in the wind'. Vezi ca din dolar se face praf si dup-aia ramane o silueta de om sau, de fapt, poate sa fie un schelet sau umbra unui om. Adica mori si de toti banii tai se alege praful, zise Alina.
- Dar ai un mormant din acela ca domnitorii... In zilele noastre poti sa fii pretuit, desi ai doar bani si cam asta e singura ta valoare pentru toata lumea, preciza Sonia.
- Da, dar tu tot mort esti, chiar daca ai un mormant ca de domnitor.
- Dar un om obisnuit ar fi fost ingropat normal.
- Si te mai incalzeste cu ceva dupa ce ai murit cum esti ingropat si cum o sa arate mormantul tau? Nu!
- Conteaza daca ti se fac elogii dupa ce ai murit si daca te pun acolo ca si cum ai fi o mare valoare.
- Mi se pare ca oricum nu mai conteaza dupa, poti sa ai cati bani vrei, incheie Alina.
Apoi a venit Lutzu si ne-a zis ca "mormantul" era de fapt salteaua pe care a stat la shooting personajul Golden Pig. Dar asta nu-i neaga valoare artistica, evident. Ne-a povestit apoi ca la Tate Gallery, in Anglia, lucrarile nu mai sunt expuse in original. Reproducerile sunt lucrarile scanate, printate apoi pe panza si date la sfarsit cu vernis (varnish pe englezeste), un lac care imita pensulatia. Lutzu ne-a vorbit si despre rolul de mecena pe care ar trebui sa si-l asume agentiile, asemenea familiei de Medicis care sustinea artistii in Renastere.
Patruns de aceasta conversatie...
...Marin Preda (Sales Manager, Blue Idea) declara: „As vrea sa-i pun intr-o lumina proasta pe toti colegii mei. Eu o sa vin brusc cu o abordare cu adevarat de critic de arta, pentru ca am inteles din acest serial in 6+1 episoade.... ”
- Si eu m-am prins ca e poveste, se introduse Sonia in declaratia lui Preda.
- Da, eu si Sonia suntem singurii care am inteles arta in adevaratul ei sens. Din acest ciclu „Golden Pig & the Bitches” realizat de oamenii de la Carioca am inteles substratul hapsan al existentei, faptul ca in inima porcului de aur se ascund arginti! Adica galbeni! Galbenii sunt sangele lui si asa cum spunea un poet: "Life's a pitch". Si am vazut si piedestalul pe care a fost realizat intregul photo session, care poate fi interpretat ca un sarcofag.
Ascultandu-l, colegii au inceput sa moara, unul cate unul, de plictiseala:
Dupa ce a incercat o resuscitare prin tehnica irritare ad iram:
...si dupa ce a esuat, am decis cu totii sa mergem pe la casele noastre si sa asteptam cuminti urmatoarea editie.
Daca doriti sa rasfoiti, avem aici un album de poze cu toate lucrarile de la PAF, inclusiv cele printate pe lemn si pe sticla, semnate de Buzu. Enjoy!
