Ana imi spune sa scriu despre “cand am vazut ultima oara un creativ bucuros”. Desi tentanta, aceasta tema de lucru mi se pare inacceptabila, fiindca ma pune in situatia de a admite ca munca de creatie e, azi, plina de nefericiri. E si nu e asa, Ana, si uite cum vad eu lucrurile.
* * * * *
Acum vreo 150 de ani, Marx sustinea ca nefiind proprietarii mijloacelor de productie, oamenii sunt nevoiti sa-si vanda munca pentru a putea trai. Si ca acest fapt este sursa nefericirii si a conflictelor in societatea capitalista, pana acolo unde -
“...de-abia in afara muncii, muncitorul se simte a fi el insusi, pe cand in procesul muncii se simte in afara sa. Acasa se simte cand nu munceste, iar cand munceste nu se simte acasa.”
Acelasi, distins, parinte al revolutiilor comuniste, sustinea ca nu constiinta oamenilor le determina existenta, ci, dimpotriva, existenta lor sociala le determina constiinta. Mai pe limba noastra de azi, omul e ceea ce zice sistemul / seful ca e.
N-o sa continui sa-l citez pe autorul Manifestului Comunist, despre care cred, in particular, ca a fost un om destept si cam prost inteles de bolsevici. Dealtfel, are si-un premiu de “ganditorul mileniului”.
O sa spun doar ca, dupa parerea mea, nefericirile zilei pe subiectul “creativitatii” au la baza cateva cauze (iau 3, la intamplare) pe care nu le studiem suficient:
1. munca de creatie nu e o munca precum celelalte - scopul acestei munci este sa aduca, pe masa celui ce o angajeaza, inovatia reala, nu layouturi sau spoturi interesante; nu obiecte, ci idei
2. creativul e un om al observatiei active, al transformarii, nu al rutinei zilnice; dupa cum spuneam si zilele trecute pe twitter, creativul are nevoie de caracter pentru a se observa, inainte de toate, pe sine - si inca de si mai mult caracter pentru a lua hotarari, dupa ce observa ce nu e bine
3. in realitate, cel ce recompenseaza munca de creatie nu e seful tau. Nici seful sefului tau (scuzati eufemismul), ci consumatorul. Faceti reclame pe care sa le aprecieze consumatorii si satisfactiile vor aparea
Revenind, draga Ana si dragi creativi, ultima data cand am vazut un creativ bucuros a fost atunci cand am vazut un Creativ.
Un creativ dispus sa plateasca pretul unei munci aflate sub focul triplu al prelungitei crize mondiale, eternei crize romanesti si inconfortabilei crize de adaptare la cerintele de azi ale consumatorului.
Un creativ adevarat, care a pus mana si-a facut treaba, in loc sa uzeze tejgheaua de la Baraka cu cocktailuri de sute de euro pe luna.
Un creativ care in loc sa scheaune proletar ca ideile nu-i sunt apreciate de x sau y, a pus mana si-a invatat, a invatat si iar a invatat (asta nu-i a lui Marx, in caz ca va intrebati).
Stiu ca e greu. Stiu ca e complicat. Stiu ca lucrurile nu prea se pupa. Dar tocmai la asta se pricep, cel mai bine, mintile creative.
