Un insight despre publicitate? Direct din gura unui intelept mai mare decat mine "Se schimba”. Si se redirectioneaza spre online, unde-i cald si bine si ieftinache. Clipurile, viralele, teasingurile incep sa fie nelipsite pentru o campanie publicitara. Iar in afara granitelor tarii, aspectul asta pare sa fie acceptat si vehiculat mai repede si mai bine decat in Romania. Outdoor-ul o sa ajunga sa fie extinct. Dar inca nu i-a sosit vremea. De exemplu, outdoor-ul inca exista din plin in uneori-insorita-alteori-innourata Austrie.
Si n-ar trebui sa fie spre surprinderea noastra ca pe alocuri regasim acelasi fel de advertising ca pe meleagurile mioritice. Avem asadar clasicul panou publicitar cu reclama la cel mai iubit post radio din Austria care sustine ca “Viata este un hit” (Leben ist ein Hit). Bun copy, as adauga eu. Un alt panou ne-arata un gen de campanie mai sanatoasa pentru Erste (i.e. B.C.R.-ul neaos) prin care ni se spune ca nu esti niciodata prea batran sau prea tanar ca sa te apuci de pregatiri. ("Fur eine Vorsorge is man nie zu alt und nie zu jung”). Si un iz de traditionalism ne aminteste ca suntem in continuare in Austria unde ne putem bucura de nitel lapte tirolez in expresso-ul de dimineata.("NESCAFE to go-mit bester Tiroler Alpenmilch”). Iar despre Renault Clio ni se spune ca, dupa 20 de ani, este mai frumoasa ca niciodata . Ei, cine ar putea sa reziste in fata unei asemenea replici?
In alta ordine de idei, pe plai austriac, cultura este ridicata la un rang inalt. Si publicitatea nu negljeaza nicicum acest aspect al vietii cotidiene (pentru ei) care, incredibil sau nu, acolo chiar se vinde. Si nu oricum. Fie ca e innourat sau e noapte, cultura nu va pica niciodata intr-un "con de umbra”. Daca mi se permite un joc ieftin de cuvinte. Si daca tot vorbim de cultura... Mozart este nelipsit din tot ansamblul asta. Cei care nu stiau si care stiau deopotriva nu parasesc Austria fara sa afle si fara sa li se repete ca Mozart s-a nascut in Salzburg si a murit in Viena. Talk about insistent! Din fericire pentru turisti si pentru localnicii care trebuie sa traiasca cu forma asta de publicitate constanta, reclamele sunt neinvazive si destul de placute. De exemplu:extrem de neconventionala statuie vie in fata careia nu poti sa rezisti mai ales atunci cand se ofera sa-ti sarute mana.
Si daca tot vorbim de neconventional ce-mi zici de cuburile multi-pluri talentate care indiferent in ce directie le rasucesti or sa iti ofere o mostra de publicitate directa si brutala. Nu ca cineva s-ar gandi sa mute cuburi de cateva zeci de kilograme. Dar ideea e ca, oricum ai privi "situatia”, esti lovit de o bucata de publicitate pe care nu ai cum sa o eviti. Sus, jos, lateral, te simti de-a dreptul bombardat. Dar fiindca e un concept atat de inteligent sau mai bine zis viclean, iti domoleste revolta interioara si iti aprinde o scanteie de admiratie. Tot admirativ trebuie sa vorbesc si la adresa angajatilor de pub-uri care vin sa faca reclama in strada. Berea si schnitzel-ul sunt compromise pentru mine.Nu pot sa ma mai gandesc la nici una dintre ele fara sa le relationez cu o amintire de pe plaiuri austriece. Ceea ce, sincer, e mai mult decat intentionasera proprietarii pub-ului sa obtina.
O sa inchei glorios spunand ca fotografiile mai interesante sunt pe celalalt card care, conform legilor lui Murphy, este imposibil de folosit in momentul de fata. In chip de consolare, va ofer o "Helvetia” pe timp de noapte, o serie de cafenele in plina zi (observati prezenta nelipsita usor sinistra a lui Mozart?!), o discoteca-bar contrastand de pe un fundal intunecat si preferata mea, "Bears and friends” ca sa va rascoleasca putin poftele. Nu de dulciuri ci de publicitate care e mai sanatoasa pentru ca nu contine calorii. Si pentru ca uneori, in mod clar nu intotdeauna, publicitatea mai "are” si un bun gust.
