Nu mai am rabdare.
Judec filmele dupa regula celor trei click-uri. Unul la inceput, unul la mijloc si unul mai spre final. Daca prind ceva faze tari, ma uit. Daca nu, nu. Oricum, filmele pornesc cu sansa a doua. Nu prea mai am rabdare si ma uit la seriale.
In cluburi si la radio, DJ-ul nu mai are rabdare. Nimeni nu mai lasa o melodie intreaga. Mix. Direct la refren. 20 de secunde. Urmatoarea.
Prietenii de pe Facebook nu mai au rabdare. Cineva scria zilele trecute ca nu s-a uitat la un filmulet care se vroia „viral” ca a vazut ca avea 4 minute. Avea dreptate. Nici nu mai stiu daca i-am dat like, dar mi-a placut. Si pe mine ma demoralizeaza orice filmulet de pe net un pic prea lung. Limita mea e pe la 1 minut si jumatate.
Citesc doar titlurile ziarelor, ca un fel de statusuri de Facebook printate, ma uit la televizor de pe un canal pe altul.
Mail-urile care depasesc trei paragrafe nu sunt ok. Daca ai ceva de zis si nu iti incape in trei paragrafe, suni. Si asta pune presiune si pe editorialul asta. Deja a devenit prea lung.
Nu e neaparat un lucru bun, dar traim pe fast forward.
Ironia e ca, de obicei, toata lumea din publicitate se plange ca nu sunt destule secunde pentru spoturi. „pfaaa...nu incape in 30”. 30 de secunde e mult pentru ce-au de spus multe dintre ele. Daca nu sunt cu adevarat tari, nu mai are nimeni rabdare sa le vada.
Si, ca sa nu par genul care doar arunca o problema asa, pe masa, vin si cu solutia pentru spoturile plictisitoare. Formatul media de 3 secunde. Nou. E imbatabil. Ganditi-va, in 3 secunde oamenii nici nu gasesc telecomanda. Nici n-au timp sa schimbe canalul. Poti sa spui orice si ai atentia lor. Bani bine cheltuiti pe timp de criza. Si, la o adica, poti sa le arunci si in categoria „inovative media”. :)
Comentarii
nu mi-ai dat like.. n-a fost timp, ca a intrat urmatorul status :-)