In cadrul rubricii „Inspiration” de la AdBreak #37, rubrica dedicata unui om care lucreaza intr-o industrie creativa, dar nu in publicitate, Tudor Chirila a vorbit despre ideea de inspiratie, a comparat inspiratia artistilor cu cea a publicitarilor si a povestit cum si-a gasit el inspiratia pentru „Epilogul” de la „Am sa ma intorc barbat ” si pentru „Sarkozy vs Gypsy”. Daca am avea mai multi publicitari capabili sa-si explice la fel de frumos, de logic si de coerent ce fac ei la serviciu in fiecare zi, probabil ca n-ar mai fi la fel de multi oameni deprimati in industrie.
Tudor a facut mai intai diferenta dintre inspiratia publicitarilor, care e obiectiva si inspiratia artistilor, care e subiectiva. In timp ce inspiratia publicitarilor trebuie sa se petreaca intr-un context, tinand cont de niste rigori, de niste date de marketing, dar sa se si inscrie intr-un deadline care e „ingrozitor de presant si de daunator chiar inspiratiei”, artistul poate spune linistit „am o perioada proasta, nu scriu 6 luni, imi permit”. A exemplificat cu Rolling Stones care au inchiriat un studio in care nu au intrat niciodata timp de 2 ani, iar apoi Keith Richards, intr-o zi in care s-a simtit inspirat, a compus „Angie”, care a vandut 200 milioane de copii, iar dupa ceva timp – „Sympathy for the devil”, care s-a vandut la fel de bine.
Solistul trupei Vama si totodata cel care scrie versurile cantecelor a vorbit si despre presiunile carora un artist trebuie sa le faca fata. De exemplu, atunci cand a trebuit sa scrie ultimul cantec pentru opera rock „Am sa ma intorc barbat”, care avea 16 piese, a trebuit sa creeze sub presiunea insistentelor colegilor de trupa (“aproape ca m-au linsat pentru ca nu imi venea ideea ultimului cantec”), pentru ca li se terminasera banii in cele 6 luni de asteptare. Motivul pentru care Tudor nu a improvizat rapid o incheiere pentru disc a fost: “Mie imi place ideea asta americana ca orice film sau orice piesa de teatru, orice demers de poveste sa se intample asa ca in basm: cu un talc si o concluzie; daca nu avem o concluzie la discul asta, l-am facut degeaba”. Dupa jumatate de an de cautari, s-a produs declicul, in timp ce jucau Counterstrike si Tudor a scris “Epilog”. Dar inspiratia nu reprezinta “momentul in care a aparut ideea, cand s-a produs scurtcircuitul, ci acumularea tensiunii din cele 6 luni de zile in care nu te-ai gandit la altceva decat la cand o sa-ti vina acea scanteie. Si de-asta e atat de consumant sa fie necesar sa fii inspirat”.
„De fapt inspiratia e un mare pumn, e un crash, ti se da un pumn pentru ca ea apare intr-un moment in care in capul tau se intampla un declic si zici aha, deci a fost un scrut-circuit intre ceea ce erai tu pana la momentul in care s-a intamplat scrut-circuitul si ce esti tu acum, dupa ce ti-a venit ideea. Dar cum sa fii inspirat daca tu nu acumulezi, daca nu citesti, daca nu te informezi, daca nu asculti muzica, daca nu vezi filme, tot se intampla in raport cu ceea ce cunosti. Nu poti sa-i ceri unui om care a citit doar Ciopartila si a desenat, a colorat, sa livreze toata viata niste produse interesante si din ce in ce mai consistente. Cred foarte mult ca inspiratia este o problema de educatie si mai ales de momente in care spui „nu incerc sa fiu inspirat, cat incerc sa incasez informatie culturala, artistica samd pentru ca aceasta informatie oricum se filtreaza prin individualitaea noastra, ca nu toti percepm marii artisti la fel si odata filtrata - aceste pauze sunt absolut necesare si asta e rau in societatea in care traim: noi nu ne mai putem da pauze – o data filtrata informatia, la un moment dat zici „A, ce idee!” a spus Tudor.
Despre comportamentul lui din timpul procesului creativ, Tudor spune ca atunci cand scrie si ii vine o idee foarte buna fuge de la calculator, se plimba foarte mult prin casa, mananca un mar, suna pe cineva, intra pe internet (“Mie mi-e foarte frica, in general, cand scriu si s-a creat asa un tabiet ma plimb foarte mult cand scriu”.)
Un sfat de la Tudor pentru cei demoralizati este sa continue sa munceasca (“Alta cale decat sa lucrezi eu nu prea vad. Trebuie sa muncesti ca un bou ca sa depasesti aceasta chestie”).
Pentru inspiratie, artistul a recomandat cartea “Memoriile lui Tennessee Williams”, care trateaza problema artistului care se simte singur, parasit, problema succesului care e negociata defectuos, dar si problema inspiratiei (“daca ceva m-a facut sa supravietuiesc in lumea asta a fost munca, iar eu am avut cu munca o relatie mai personala decat am avut-o cu iubitii mei” citeaza Tudor din Williams).
Despre cum se imparte intre teatru si muzica, Tudor a spus: “Cred ca e o greseala ca fac si teatru si muzica; ar trebui sa fac numai una dintre ele, pentru ca nu risc sa determin un avantaj foarte puternic printr-una dintre ele; muzica imi aduce bani, teatrul imi aduce satisfactii…muzica imi aduce satisfactii, teatrul nu-mi aduce bani...”.
Tudor a mai povestit si despre momentul in care i-a venit ideea pentru "Sarkozy vs. Gypsy ": cand a vazut tiganii intorsi din Franta coborand din avion la Bucuresti. Solistul si-a sunat colegii de trupa si au decis sa devieze de la tonul trist al discului “si a inceput o veselie…Plus ca am tras cu un tambalagiu tigan care ne-a dat lectii de muzica la toti; omul oricum canta Chopin, Liszt fara probleme; cand ii cereai ceva, era ca atunci cand comanzi un program bun: el imediat livra”.
Sfatul lui Tudor pentru tinerii care sunt demotivati si care nu-si gasesc inspiratia e "sa stea pe langa batrani".
