Pionierii publicitatii romanesti au depanat amintiri in cadrul panelului “Publicitatea dupa 20 de ani”, desfasurat in cadrul ZilelorBiz.
Show me the money versus J’aime Paris
Daca Stefan Iordache, Radu Florescu si Cristian Burci au ales publicitatea din motive pragmatice, iata ca altii au fost cuceriti cu totul altfel.
Veronica Savanciuc (CEO Lowe & Partners Romania) explica motivele pentru care Cristian Burci si Radu Florescu au intrat in publicitate: “Aveau un spirit de antreprenori incredibil, incredibil. Deci gandeau numai business. (...) Si atunci au vazut o nisa incredibila pe care, probabil, am vazut-o toti cei de aici in publicitate, advertiserii incepusera sa vina in Romania, aveam nevoie de companii de publicitate.”
Dragos Grigoriu (Tempo Creative Group) a fost cucerit cu o foaie de preturi: “Aveam o vecina. Blonda, frumoasa, studenta. ASE. Asta se meciuia cu anuntul lui Graffiti, care cauta secretare. Tanara m-a rugat frumos sa o insotesc, sa nu creada domnii de la firma asta prestigioasa ca isi doreste altceva. M-am imbracat frumos, am mers acolo, tanara a intrat la interviu, eu am ramas afara. Acolo am gasit foaia cu preturi (n.r. o foaie cu preturile Graffiti versus preturile TVR pentru minute de publicitate) si asta m-a preocupat.”
Manuela Necula (CEO Ogilvy Group Romania) nu s-a indreptat de la inceput spre publicitate: “Acum vreo 17 ani eu eram director de restaurant la Pizza Hut. Am vrut sa facem deschiderea, sa angajam o agentie sa ne facem opening-ul. Au venit mai multe agentii, am facut deschierea, dupa care la un an ma plictisisem de restaurant, se repeta totul, nu erau foarte multi bani. Si am sunat la una dintre agentiile care participasera la pitch si despre care aflasem eu ca s-ar putea sa aiba un loc liber”. Astfel a ajuns Manuela Necula sa lucreze la familia Perez, la D’Arcy.
Tot din valul al doilea al publicitatii romanesti face parte si Teddy Dumitrescu (President & CEO, Publicis Romania) care, avand o afinitate pentru Franta si Paris, si-a spus “De ce nu, it’s worth a shot” atunci cand a ales Publicis-ul.
Dragos Grigoriu: “Sa vina patronul la mine!”
“In noiembrie 1991, ratasem un client mare, mare de tot: Restaurantul Odobesti (rade). Eram deceptionat si cu nervii la pamant. Urmatorul kiosk era Altrom. Am intrat dupa modelul pe care l-am folosit si n-a avut succes cu Restaurantul Odobesti, am zis Sa vina patronul la mine!. I-am zis patronului Nu ma asteptam sa veniti. Vindeam minute la TV, am spus Eu ofer minute de-astea si omul a zis Chiar am nevoie", a povestit Grigoriu cum a castigat primul client.
This is where the magic happens
Camere scabroase de hotel, birouri dotate cu fainta si chiuveta, dar mai ales carciumi – acestea erau locurile in care publicitarii faceau lucrurile sa se intample .
Lucian Georgesc (Managing Partner GAV, fost director creativ la Graffiti) povesteste ca in 1992 biroul era la Hotel Banat, un hotel de o stea unde se inchiriau si camere cu ora: “Nu e o intamplare faptul ca actiunea primului meu spot, la maslinele Krinos, se petrecea intr-un bordel. Un tip la receptie primeste catalogul cu fete , el spune Vreau una mica si neagra si i se dau niste masline.”
Dragos Grigoriu a descris cum decurgeau intalnirile cu reprezentantii Graffiti: “Pe hol existau un birou, o baie cu chiuveta, faianta si o oglinda. Veneau in inspectie de la Los Angeles la Hotel Banat si noi trebuia sa le spunem Totul este ok. Investitia ta este in re-gu-la! Ce vezi aici nu este adevarat. Noi suntem niste oameni in regula, n-avem birou, n-avem calculatoare.”
Nici Manuela Necula nu s-a bucurat de mai mult confort atunci cand s-a angajat la D’Arcy. “Primul meu birou era in baia cainilor familiei Perez. Joe si Alana aveau doi pudeli imperiali la care tineau mai mult decat la orice pe lume si pe care ii spalau in aceeasi baie in care eu lucram”, a afirmat Necula.
Haiducii si alte intamplari care “s-au prescris”
Pentru ca lucrurile nu se intamplau mereu pe cat de repede s-ar fi dorit, publicitarii apelau deseori la improvizatii ingenioase. Cristian Burci (Presedinte International Railway Systems) isi aminteste: “Nu am avut timp sa punem toate panourile pe care le aveam si atunci le mutam. Aveam cinci panouri pe care le mutam pentru Phillip Morris. Dar le-am pus pe toate pana la urma.”
Cum se obtinea 100% audienta in 1991? Explica Dragos Grigoriu: “Primetime, Telejurnalul - ala era locul unde voiau sa fie vazuti clientii. Invitam omul la restaurant, invitatie dezinteresata. Aveam grija sa fie un televizor, intamplator, intr-un colt al restaurantului. Tot intamplator ii dadeam un ghiont in timp ce omul manca felul doi si ziceam Ia Uite spotul tau la televizor!. Era senzational! Garantat, omul mai cumpara si a doua zi. Era convins ca a vazut toata tara.”
Epoca de aur a publicitatii romanesti
Publicitarii prezenti la panelul “Publicitatea dupa 20 de ani” considera ca doua momente au fost decisive in istoria publicitatii romanesti: unul dintre ele este apartia Telecomului, care a nascut competitia dintre agentii, iar altul este aparitia postului de televiziune PRO TV. “In Romania a schimbat complet peisajul de media si domnului Sarbu trebuie sa ii multumim, ramane in istoria publicitatii in Romania”, a afirmat Veronica Savanciuc.
Daca pentru Veronica Savanciuc anii ’90 au fost “the time”, satisfactiile creative au aparut dupa anul 2000 pentru Dragos Grigoriu. Anii 2003-2008 au fost anii maturitatii publicitatii in Romania, considera Cristian Burci. “Acum ne intoarcem incet, incet spre nivelul anilor ’90, cu costuri de 2010”, a adaugat acesta.
