Buzz cu Adrian Preda aka Predu (Creative Director, Tempo) si Cristian Lupsa (Editor, Decat o Revista)
IQads: In editorialul care deschide nr. 4 DoR (Decat o Revista) mentionezi rezultatele unui chestionar din primavara aplicat in comunitatea DoR. Ce ati aflat cu ocazia chestionarului despre cititorii DoR si ce date socio/demo/psiho-grafice aveti pana in prezent despre ei? Stiti cam cati sunt?
Cristian Lupsa: Cred ca ne aflam inca in mijlocului unui proces de a ne putea pune pe hartie cititorii. N-am cautat sa ii definim prea tare inainte sa ne gaseasca si ei pe noi si inca suntem in perioada de curtare. In primavara am aflat ca vorbim cu un segment de public interesat de societatea romaneasca, curios sa afle cine suntem astazi, ce ne intereseaza, ce ne obsedeaza, ce ne defineste etc. Oameni carora le place sa citeasca – majoritatea textelor din DoR sunt lungi. Cei mai multi sunt in intervalul 25-40 de ani, cu o aglomerare in jurul cifrei de 30. Inca n-au abandonat proiectul Romania si nici nu s-au ascuns de cotidian – tineri la varsta si spirit ne place sa le spunem. Stim ca am tiparit 2.500 de exemplare din ultimele doua numere si ca un exemplar e citit de minim trei-patru oameni. (Si da, multora li s-a furat exemplarul pe care l-au cumparat.)
IQads: Despre aprobarile de la clienti pentru creatiile din DoR: au acceptat fiindca li se adresau unui public mai “destept” (elevat, rafinat) decat media sau ar fi acceptat chiar daca faceau parte dintr-o campanie mai ampla, cu mai multe spatii in reviste “mainstream” (DoR fiind premium, evident). Cum ati obtinut, deci, aceste aprobari si, implicit, bugetul pentru achizitia acestor spatii media?
Predu: Prima surpriza (si cea mai placuta) a fost deschiderea clientilor la propunerea noastra. Pot spune ca am avut inima stransa la inceput, mai ales ca este sfarsit de an si bugetele sunt planificate dramatic.
Fireste ca DoR se adreseaza unui public elevat si a contat si acest lucru. Insa proiectul a depasit granitele pure, comunicationale. A fost si un fel de cruciada pentru sprijinirea unei reviste care tine sus steagul jurnalismului de calitate. Daca am fi luat-o sec, pe rate card si numar de exemplare (2500), proiectul ar fi murit de mult.
Am luat in calcul si tot buzz-ul creat dupa lansarea acestui proiect neconventional, mai ales ca DoR are o comunitate foarte activa pe Facebook (peste 15000 de like-uri), plus toate discutiile si intrebarile ulterioare venite din partea presei online.
Si acum momentul sponsorului... Multumiri celor fara de care acest proiect nu ar fi existat: in ordinea aparitiei in revista: Colgate, Unilever (Axe), BCR, Walmark (Memoplus), URBB (Tuborg Music), Terapia Ranbaxy (Magnelact), Agricola Bacau, Ikea, Sonimpex (magiun de Topoloveni), Lego si Interstar Chim (Rivex). Clienti inteligenti, cu viziune.
Si nu e bullshit corporate. Multumiri!
IQads: Ce calificativ folosesti cand te referi la calitatea revistei DOR si a publicului sau? Fiind vorba de un titlu modest, “Decat o Revista”, presupun ca nici nu poate fi vorba de “premium”, “destept”, “rafinat”, “elevat” (atribute pe care le folosim noi, cei din exterior, despre voi)?
Cristian Lupsa: Un cuvant pe care il folosim des e “profunzime”. Nu vreau sa sune pretentios, dar asta e telul nostru editorial. DoR vrea sa arate si sa explice lumea. Uneori nu-ti va spune lucruri noi, ci doar le va aprofunda sau le va privi printr-o prisma original. Iar cand iti spune ceva de care nu stiai, va incerca sa-ti explice si de ce (si cum) se intampla. Intr-o era a comunicarii in rafale, DoR se vrea un refugiu in care te poti opri sa pui cap la cap lucrurile cu care ai fost bombardat.
IQads: Veti inscrie ad-urile din DoR la festivaluri? V-a motivat si oportunitatea aceasta sa le faceti?
Predu: Nu am plecat de la premiza asta, pentru ca nu stiam cum vor arata ad-urile finale. Nu stiam exact nici ce clienti vor accepta proiectul DoR.
In plus, nu toate ad-urile sunt “de festival”. Exemplu: printul Rivex este de content, arata celebra lopata chinezeasca prezentata in pictorialul cu Artanu pe un parchet impecabil (lacuit selectiv). Nu este un print "de festival", insa e unul dintre favoritele mele.
Da, vom inscrie proiectul la festivalurile de publicitate, insa probabil ca intregrare pe print. Si poate, separat, 2-3 dintre cele mai reusite.
IQads: Imi amintesc ca initial nu sperati sa printati decat un numar, dar din fericire ati ajuns pana la al patrulea. Cum ati obtinut banii pentru a tipari revista si pentru a plati colaboratorii pana acum? Vezi in viitor sansa ca DOR sa genereze profit?
Cristian Lupsa: N-a fost (si nu e usor) si mai avem pana la sustenabilitate – de profit nu putem vorbi, pentru ca din start am gandit DoR ca un produs al unei asociatii. Ce vrem e sa promovam un anumit fel de a face jurnalism si design editorial si sa reusim sa si platim oamenii care depun efortul de a creea cuvintele si vizualul. Inca n-am ajuns acolo. Tiparul primelor doua numere le-am platit din colaborari, intai cu Graffiti PR, apoi cu The Practice. La numarul #3 am umblat si la buzunarele proprii, iar acum, la #4, a fost proiectul cu Tempo. (Banii din vanzarea revistei am aflat in timp ca se intorc destul de incet de la distribuitori; in calculele noastre initiale jucau un rol mai important.)
Toti cei care au colaborat cu noi pana acum – de la echipa la cei din afara – au muncit voluntar. Proiectul minunat cu Tempo ne-a demonstrat ca se pot acoperi costurile de productie – DoR e pretentioasa la calitate – cu proiecte publicitare creative, asa ca asteptam si alti curajosi. Dintr-o combinatie de publicitate, vanzari si evenimente speram sa ajungem ca la un moment dat sa si recompensam oamenii care fac revista ce e.
IQads: Cat de greu ar fi sa le creati clientilor obisnuinta de a aproba doua tipuri de creatii: unele mai cu schepsis pentru publicatiile mai cu schepsis si altele mai… clare (ca sa nu zic facile), pentru publicatiile mainstream?
Predu: Pai deschiderea clientilor este mare la astfel de propuneri, nu cred ca exista clienti care sa nu vrea sa-si customizeze reclamele pe publicatii diferite. Un ad de Catavencu ar trebui sa fie diferit de unul de Gazeta Sporturilor, iar amandoua ar trebui sa fie diferite de un ad din revista Sexy Balamuc (nu stiu daca mai apare, ar fi pacat sa fi disparut).
Problema este legata de comoditate, buget si de timing-uri stranse. Si atunci se prefera aparitia aceluiasi ad in toate publicatiile.
Insa DoR #4 ne-a deschis pofta pentru alte proiecte, veti mai vedea in viitorul apropiat alte publicatii cu editii “custom made” facute de Tempo Group.
