Maia Morgenstern a acceptat sa joace in reclama Doncafe pentru ca a fost magulita de increderea pe care i-o acorda romanii. Conform unui studiu realizat de GFK, din cele 38 de personalitati identificate de respondenti, Maia Morgenstern a obtinut punctaje maxime in ceea ce priveste gradul de awareness, asocierea cu lumea cafelei, puterea de convingere si compatibilitatea cu brandul Doncafe.
Cititi mai jos impresiile actritei de la filmari. Iar daca vreti sa aflati mai multe despre campania cu un buget de peste 4 milioane de euro, detalii despre planul media si decizia strategica de a demara o campanie cu un endorser, cititi interviul cu Marius Melesteu (General Manager, Strauss Romania), publicat pe SMARK.
Alina Galeriu: De ce ati ales sa sustineti un brand? Ce v-a determinat sa decideti asta?
Maia Morgenstern: Am fost aleasa. Si m-a tulburat si m-a emotionat si mi-a batut inima mai cu putere cand mi s-a spus. N-am motive sa ma indoiesc, ca nimeni nu cred ca ar minti pe tema asta, nimeni nu e interesat sa exagereze din punctul asta de vedere. Am fost aleasa de cei carora li s-a adresat intrebarea “pe cine ati crede?” sau “pe cine ati urma?”. E vorba pana la urma de incredere si atunci cred ca se cuvine sa raspund cu aceeasi dragoste.
Desi va spun cu toata sinceritatea, cum am spus si in conferinta de presa, aceasta intalnire, zorii acestei intalniri au stat sub semnul suspiciunii: “de ce sa fac reclama?”. Asta pentru ca de prea multe ori s-au batut drumurile si de multe ori personalitati cunoscute si-au asociat numele, chipul, imaginea, cu lucruri de mai putina credibilitate.
Si atunci aceasta colaborare - puntea care s-a creat intre mine si Doncafe, relatia s-a stabilit pas cu pas si a fost construita caramida cu caramida din caramizile increderii si ale convingerii. Da - nu, un pas inainte -un pas inapoi.
Alina Galeriu: Ce v-a convins?
Maia Morgenstern: Scenariul in primul rand.
Alina Galeriu: Apropo de scenariu, cat de autentic este momentul filmat in spot? Este o scena pe care chiar o jucati intr-o piesa de teatru?
Maia Morgenstern: Este o chintesenta. Aceasta scena (intreaga ambianta si intreaga atmosfera) a fost creata din mai multe spectacole, din mai multe ipostaze: costumele dintr-un spectacol, decorurile din altul. E vorba, pana la urma, despre a imagina o lume a teatrului in care actorii, dupa o munca intensa, nu intotdeauna incununtata cu mari succese, dupa o framantare intensa, simt nevoia intr-adevar sa bea o gura de cafea. Si intr-adevar asa e, ma recunosc. Asta nu e poveste.
Alina Galeriu: Cate ore ati filmat?
Maia Morgenstern: 14-18. Cel mai frumos lucru: la sfarsitul zilei de filmare cand se cuvinea sa inregistram povestea spusa (n.r.: voice-over-ul), intr-o cabina, oarecum antifonata, cu fata la perdea, cu textul in fata. Am incercat o suta de milioane de variante in a spune textul. Si cu cronometru, pentru ca trebuia sa faci fata unor cerinte pur tehnice, dar in acelasi timp sa nu-ti pierzi nici prospetimea, nici emotia, nici spontaneitatea, nici rigoarea. Si spuneam in fata unei perdele si incercam diverse variante.
Alina Galeriu: Am auzit ca ati fost cel mai exigent critic la filmari...
Maia Morgenstern: Da.
Alina Galeriu: Asa perfectionista sunteti mereu?
Maia Morgenstern: Imi place sa cred ca da.
Alina Galeriu: Cate duble au fost?
Maia Morgenstern: In unele cazuri au fost de ordinul zecilor.
Alina Galeriu: Ce v-a ramas cel mai aproape de suflet din aceasta colaborare?
Maia Morgenstern: Sensibilitatea regizoarei (n.r.: Alessandra Pescetta) , care, dupa parerea mea a stiut sa imbine cerintele, nevoile, strictetea unui spot publicitar cu ceea ce reprezint eu, cu sensibilitatea si creativitatea mea.
Alina Galeriu: Deci va reprezinta “personajul” din spot?
Maia Morgenstern: Da
Alina Galeriu: O sa mai jucati in reclame?
Maia Morgenstern: Depinde. Orice actor trebuie sa fie atent a nu se risipi, ci a acumula intr-adevar, pentru ca atunci cand iti pui pecetea asupra unui lucru, chiar sa insemne ceva.
Alina Galeriu: Practic, ca la orice rol. Banuiesc ca ati refuzat roluri, in piese, in filme.
Maia Morgenstern: Da, am mai refuzat. Nu neaparat pentru ca ar fi fost ingrozitoare, proaste, rele, dar pentru ca la un moment dat semanau prea tare. Era ca si cum m-as fi repetat, ca si cum as fi devenit un automat in a face ceva. Domnule, mi-a iesit un lucru, imi sta bine intr-un anumit fel si il multiplic si inca o data si inca o data si inca si inca... Cateodata refuzi nu pentru ca e neaparat ceva prost, dar pentru ca simti nevoia sa te reinventezi, sa cauti in tine sensuri noi.
