Buzz cu Andrei Fodolica (Publicis)
Alina Galeriu: Dupa 5 ani de McCann, te-ai decis sa mai schimbi putin decorul. Ce s-a intamplat?
Andrei Fodolica: Middle age crisis. Pe scurt asta cred ca e. Am plecat din cea mai frumoasa relatie a mea ca sa imi dau un restart. Un reset.
Stii e o chestie care zice ca barbatii se maturizeaza mai tarziu, pe la 26-27 de ani. Ceva pe acolo cred ca sunt si eu. Am nevoie de un fresh start.
Cand stai prea mult in confort tinzi sa adormi. Si eu planuiesc sa mai stau treaz ceva timp.
Alina Galeriu: Stii ceva despre cine vine in locul tau? In ce conditii "v-ati despartit"?
Andrei Fodolica: Nu stiu, probabil o sa vina cineva in locul meu dar nu cred ca o sa ma inlocuiasca nimeni. Heh.
Cum ne-am despartit? Ca doi oameni maturi care au fost mult timp impreuna si se cunosc bine, si nu isi vand bullshit unul altuia.
Ne-am spus la revedere in mai-mult-decat cele mai bune conditii posibile.
Alina Galeriu: In ce agentie pleci si pe ce functie? Stii deja pe ce conturi o sa lucrezi?
Andrei Fodolica: Publicis. Orange.
Alina Galeriu: Si de ce tot telecom? Nu te-ai plictisit de cartoane cu multe minute bonus si sms-uri gratuite?
Andrei Fodolica: It’s what i do best. Lasand gluma la o parte, asa s-a nimerit.
Cat despre plictiseala, tocmai asta e challenge’ul: sa faci mereu ceva nou din ceva uzat. Stai, cred ca tocmai am dat definitia reciclarii. Ma rog, intelegi tu ce zic.
Da’ ia zi, tu te-ai plictisit sa incerci sa reformulezi aceleasi intrebari altor oameni?
Alina Galeriu: Sau mai bine spune-mi tu care sunt campaniile cu care te mandresti cel mai tare din perioada McCann. Dar premiile?
Andrei Fodolica: Toate. Toate Vodafonurile, toate Entranurile, toate Dornele (la singular), toate Radio Romaniile, tot. Tot ce v-a facut sa radeti sau sa zambiti, sa va strambati, sa injurati sau sa aruncati cu piureul in Goldstarul de pe mileu.
Alina Galeriu: Am vazut pe Facebook ca le-ai dedicat colegilor o melodie: "Tupac - Life goes on". De ce o sa-ti fie dor? Ce amintiri ai cu colegii?
Andrei Fodolica: Nu era dedicata lor. Era aruncata undeva in aer. Era pentru toti.
Pffffaa. Pot sa scriu un roman despre cei 5 ani in McCann. Risca sa iasa o telenovela proasta din el - then again ar avea rating mare.
Multe amintiri. O relatie mare, altele mai mici, certuri, mailuri celebre cu ochelari cu logo mare, doua sedii, 5-6 arti schimbati, golaneala, sala de fitness de la Miko si toti colegii pe care i-am pierdut de-a lungul timpului sub gloantele altor agentii.
Acum gata cu amintirile, ca jumate vomita, jumate au ramas fara servetele.
E timpul sa vina Lumina* si ca strada mea.
* Publicis (8 Luminei street Bucharest)
Comentarii