Calatoritul a devenit un hobby mai realizabil ca niciodata. Transportul fara prea multa tortura birocratica, cu libertate de alegere intre clasicul tren, comfortabila masina, vitezomanul avion sau nonconformistul hitchhiking face ca „Ocolul pamantului in 80 de zile” sa para floare la ureche. La fel de mult au evoluat lucrurile si in privinta cazarii. Nu mai e musai sa-si golesti bunzunarele in hotelul de lux sau sa te trezesti cu dureri de spate in motelul sordid. De ceva timp, lumea recurge intr-un tren ascendent la hosteluri, unde se gasesc conditii decente la un tarif modest.
Dar mai exact, despre ce lume e vorba? Ei bine, publicul tinta al hostelurilor ar fi definit de urmatorul portret robot: tanar, 18-35 de ani, mai degraba calator decat turist, backpacker, open-minded, independent, fire usor boema, spirit de aventura, mereu in cautarea noutatii, sociabil, dispus sa cunoasca alte culturi si sa-si imparta camera cu alti necunoscuti, low-budget oriented.
Cum i te adresezi unui astfel de personaj complex? Hai sa incepem cu ideea neconventionala a unui suedez de a transforma un Boeing 747 vechi din 1976 si gata de aruncat la fiare vechi, intr-un hostel asezat aproape de aeroportul Ardala din Stockholm. Zborurile matinale nu mai dau bataie de cap, decorul inedit starneste cu siguranta curiozitatea, politica low-cost nu poate fi decat convenabila, asa ca Jumbo Hostel ofera acea experienta unica ravnita de backpackeri.
Sursa: inhabitat.com
Alta ambarcatiune ingenios folosita este ArkaBarka Hostel, de pe malul Dunarii din Belgrad. De data asta, cadrul natural vine in completarea inovatiei. Sloganul „Stay in the city, feel the nature” impusca doua nevoi dintr-un foc: cea de explorare a orasului si cea de relaxare.
Sursa: arkabarka.net
Tot cu o identitate cromatica verde, ne saluta si Art-Hostel din Sofia, care pe un tone-of-voice lejer marturiseste ca „usually we spend our time in the garden”. La navigarea website-ului, se pastreaza acelasi ton plin de naturalete si autenticitate, care inspira la ganduri artistice.
De altfel, hostelurile au inaugurat printre primele conceptul de camera cu design unic, invitand artisti si graphic designeri sa isi expuna creatiile intr-un mediu populat de tineri interesati de cultura si arta. Dintre exemplele demne de mentionat, fac parte Oki Doki Hostel din Varsovia si Piccadily Backpackers din Londra. In primul, fiecare camera reprezinta un mic univers, cu nume si tema distincte, incat iti poti petrece o noapte in Casa Curcubeu, Casa Comunista, Tinutul Narniei, Casa celor 1001 maini, etc. Galeria completa o gasiti pe website.
Despre hostelul Piccadily Backpackers, se poate afirma ca a devenit un adevarat muzeu de design contemporan. Totul a inceput cu o licitatie a camerelor, prin care artistilor de peste tot din lume le-a fost oferita sansa de a lua sub tutela o camera careia sa-i realizeze designul dupa propria imaginatie, fara limite impuse in procesul creatiei. Rezultatele? Opere de arta care mai de care mai originale, incurajarea si faima artistilor, generarea de buzz, pentru ca in final, rezervarile sa fie facute cu cel putin doua, trei luni apriori daca vrei sa-ti petreci o noapte in atmosfera pur culturala din Piccadily Backpackers.
Sursa: hostelart.com
Cu toate ca majoritatea hostelurilor mizeaza mai mult pe calitatea serviciilor si a atmosferei, altfel spus pe client’s feel si foarte putine apeleaza la agentii de advertising, preferand sa se descurce in-house, mai exista exceptii care confirma regula. Cum ar fi Rosario Inn Cultural Hostel din Argentina, care a indraznit la o aparitie in print. Agentia partenera, Communion, a jucat pe un insight destul de simplu, dar destept: cand esti tanar, orice calatorie inseamna o experienta, orice experienta inseamna o poveste, iar povestile din tinerete iti asigura faima pentru toata viata. Asa s-au nascut sloganul „Bienvenida a tu proxima anecdota” (Welcome to your next story) si trei executii de print. Body copy-ul este scurt si cuprinzator, iar art-directingul pe masura, minimalist si patrunzator.
Sursa: Ads of the World
O alta relatie de succes si de lunga durata este cea intre agentia Kesselskramer si Hans Brinker Low Budget Hotel din Amsterdam. Pozitionarea ca cel mai rau hotel din lume a adus vizitatori curiosi din toate colturile planetei, intrigati sa vada daca descrierea „similar to hell, but without proper heating” este mit urban sau adevar. Dovada clasica de „wow factor” care promite, atrage si vinde.
Pentru ca retelele sociale sunt in voga si pentru ca experienta de hostel presupune networking intensiv, hostelurile sunt foarte active in mediul virtual, tinandu-si musafirii vechi si noi conectati. As inmana premiul intai retelei de hosteluri Wombats, al carei fan tocmai din Africa de Sud a creat grupul „People love Wombats City Hostel”. Nici hostelul Elf din Praga, nici celelalte hosteluri din articol nu se lasa mai prejos, realizand importanta vorbei de duh „daca nu ai cont de facebook, nu existi”.
In concluzie , hostelul este unul dintre acele locuri unde calatorul cu rucsacul in spate isi formeaza prima impresie despre un anume oras. De aceea, modul in care hostelurile isi construiesc si promoveaza imaginea lasa amprenta asupra brandului de oras si in mod evident, asupra turismului.
