Aperitiv.
Acum cateva zile am stat la un pahar de vorba despre orice cu oameni.
Am mancat o maslina, un parmezan si am baut dintr-un pahar cu picior o apa tratata cu fructe ce cresc in linii si se culeg pe la sfarsitul verii.
Vorbele ne curg din gurile macinate de intrebari. Am scapat cateva cuvinte la intamplare dar... deh cine nu pateste asta. Vorbele spuse aiurea-n tramvai nu ne reprezinta.
Mi-au trebuit multi ani sa inteleg si sa accept asta. Mintim gratuit. Si ascultam minciuni gratuite zilnic.
Prin raport cu adevarul pe care nu vrea nimeni sa il spuna, decat daca ii convine (si asta nu se prea intampla), neadevarul traieste si prinde puteri independent de fapte. Pana cand suplineste definitiv realitatea.
O minciuna bine spusa e mai buna decat un adevar sec, cel putin in acceptiunea multor bipezi cu care ma intersectez zilnic.
Platoul principal.
Advertisingul este garnitura. Marketingul in sange sau mediu facut este savuros cand raspunde cerintelor papilelor entuziasmate de dorinte inovatoare care sa satisfaca o nevoie urgenta de fericire. Trecatoare, e adevarat, dar necesara. Ce nu e trecator pe lumea asta? Brandul. Brandul ramane. Nu e nemuritor dar are mai multe vieti. Din spirala iese concluzia asta. Spirala de marketing. Brandul are dreptul de a se reinventa permanent. Si sa prinda superputeri. De asta am comandat fara sa ma uit la pret o viata in advertising pe care sa nu mi-o inabus in regrete. O alegere de care sa fiu multumit.
Asa cum vad , in jurul meu, dupa cativa ani, fie ei 5 sau 10 sau 15 cei implicati se satura. Nu mai vor, se plictisesc, sunt frustrati sau tristi, sunt macinati de indoiala, etc. Le tot spun. De ce iti comanzi ceva daca nu vrei sa mananci acel ceva? Domnul Felix Tataru scria ca avem o putere mai mare decat ne dam seama. Suntem poate ca niste cai? Caii ca si oamenii nu isi constienteaza puterea. Tragem la ce ni se spune sa tragem si o facem corect daca avem toate cele necesare. Daca pui un cal de tractiune sa traga la un concurs de sarituri probabil ca o sa treaca fara sa simta prin toate obstacolele. Iar daca pui un pur sange sa traga o caruta plina cu fier o sa isi rupa gleznele la primii pasi. Asa si noi. Dar nu pot sa nu admit ca avem intr-adevar puterea de a schimba ceva. Si depinde de noi cat vrem asta si cat de pregatiti suntem pentru a face ceva. Daca intram in jocul bine versus rau, incepe sa fie mai delicat. Eu as prefera sa nu intru intr-o zona mult prea delicata chiar si pentru o categorie de oameni pregatiti pentru asa o polemica. Sa ramanem oameni. Simpli.
Ramasesem la marketingul in sange, mediu sau bine facut. Ingredientele unui marketing corect sunt un amestec echilibrat de analitic si creativitate. Daca pui si putin risc obtii minuni. Echilibrul si reconcilierea sunt secretele unui platou perfect. Si atunci garnitura de advertising merge perfect.
De baut.
La masa din seara respectiva am ales pentru inceput sa ascult tot ce se vorbea. Cu intreruperi incalecate sau raspunsuri la intrebari ce nu s-au pus. A mers. Era relaxant. In timp ce vorbeau pe rand oamenii din jurul unui pahar cu subiecte de loterie imaginara ma gandeam ca e totusi interesant cum, fara sa vrem sau poate dorind asta, ne invartim intre oameni din aceeasi breasla. La masa eram 6 oameni de publicitate. Nu suntem prieteni in adevaratul sens al cuvantului, insa suntem prieteni in sensul de bun simt al cuvantului. Ne salutam, ne zambim si chiar putem sta la o masa cateva ore fara sa ne scoatem ochii sau sa ne indragostim nebuneste unii de altii. Viata te face rau. Spun asta pentru ca daca te face bun esti catalogat drept loser. Dar e o rautate diferita. E o rautate mai degraba bazata pe o frica a expunerii personale. Nu e vorba de rautatea absoluta.
Cand a venit felul principal am zis sa incerc ceva nou. O vorba cu sens. Ceva ce consideram ca merge cu marketing si advertising. Desigur, punctul de reper sunt eu. Gusturile imi apartin, iar satisfactia ramane numai a mea pana in momentul in care cineva imi cere sa guste. Si in secunda in care imparti poti sau nu deveni prieten in adevaratul sens al cuvantului. Nu se intampla des asta. Asa ca am umplut discutia cu convingerea mea ca nu suntem prosti, asa cum spunea Brucan si asa cum am crezut si eu pana pe 30 August 2010. Cand am avut o intorsatura a gandirii. Poate si pentru ca iau Omega 3. Nu suntem prosti. Avem lideri prosti. Asadar, mi-am savurat gandul din toata inima. A fost gustat si de cei de la masa, insa nu le-a placut asa cum imi placea mie. Chiar incetul cu incetul si-au inventat treburi pe la alte mese. Poate ca aveau de discutat si altceva decat nesabuinte la pahar.
Desertul.
Mi-am comandat dreptul de a gandi. De a face cat de bine pot un print. Adica sa tratez fiecare print ca pe un film de lung metraj. Sa fiu atent la detalii si sa nu ma las influentat (pe cat se poate) de cei din jur. Si cum sunt pofticios cand vine vorba de dulciuri facute bine m-am ospatat cu un rebranding si niste web design.
O fi fost o seara buna?
Nota de plata.
Ca de obicei costa prea mult. Cum sa dau timpul inapoi? Nu pot. Asa ca platesc fiecare secunda pentru a ma gandi retrospectiv la situatie. A fost bine? A meritat? Cu siguranta raspunsul meu este da!
Si spun asta pentru ca avem dreptul de a reveni la un restaurant daca ne place sau nu, daca nu ne place.
Va recomand din toata inima sa fiti fericiti de decizile luate. E foarte important.
Sau daca cumva ceva nu v-a placut sa nu mai comandati a doua oara.
Pofta buna la viata!
Una peste alta a fost o seara buna.
Seri bune va doresc si voua!
