Mai tineti minte reclama Burger in care aparea Toma Caragiu? N-am inteles-o niciodata. Parca era prea departe ca time frame, ca stil, ca abordare, prea rupta din alta lume. Adica, imi arati o secventa dintr-un film vechi cu telefoane cu disc si imi zici ca, prin contrast, cel mai bine ne intelegem fata in fata, la o bere?! E putin falsificata proba asta absoluta care sa demonstreze faptul ca e mai usor sa comunici direct cu cei din jur, sau mi se pare doar mie? Acum cand avem iPhone si Blackberry, tu imi servesti o secventa in alb-negru, cu purici, despre un telefon – repet – cu disc?! Ca sa nu mai zic de abuzul in a te folosi de imaginea lui Toma Caragiu.
Mult mai realist mi se pare demersul asta mai nou, cu “Povestitorul” si “Ascultatorul”. Descrierea celor doua tipologii e gandita pentru a suna suficient de jucaus si colocvial: "povestitorul e ala de le scoate pe banda", iar “ascultatorul e doctor in tacere, da’n linistea lui zice multe”. In plus, reclama gratuleaza abil ego-ul fiecarui consumator care se regaseste in descriere – daca se regaseste! –, acordandu-i, la final, o recunoastere a meritelor: povestitorul este "esential la masa, ca lumina pentru fotosinteza", in timp ce ascultatorul este "de baza la masa, ca stratul de ozon pentru planeta". Cata poezie, nu-i asa?!
E clar ca noile spoturi Burger reprezinta un progres fata de seria de spoturi (Doza, Pet, Sticla) cu Toma Caragiu, sunt mai amuzante, mai aproape de consumator si de realitatea lui imediata, dar le lipsesc nuantarile. N-ai cum sa nu observi filtrul de alb si negru. Penduland de la o extrema la alta, exagerand trasaturile celor doua tipologii - desigur, pentru efect stilistic - reclama uita sa se mai refere la oameni in carne si oase. Toti avem momente de tacere si altele in care jucam in filmul celui care "zice una tare si cu mainile iti baga subtitrare". Nu cred ca exista un om 100% cumva, indiferent de numele pe care il poarta eticheta pe care vrem sa i-o aplicam.
Pana la urma, miza este sa ii castigi de partea ta si pe "povestitor" si pe "ascultator", dar ce te faci cand, omul normal, sta in fata televizorului si incearca sa afle el ce e - povestitor sau ascultator? - si nu gaseste calea de mijloc. Iar daca o zareste sporadic, in persoana celorlalti doi actori de la masa Burger (in afara de "povestitor" si "ascultator"), trebuie sa se resemneze cu eticheta anonimatului. Pentru ca realitatea e ca, oamenii nici prea-prea, nici foarte-foarte sunt doar martori la spectacolul celor doua persoanje, adica doar niste roluri secundare, niste figuranti care trec prin cadru.
Si tot in ideea ca oamenii sunt mai complecsi decat apar ei descrisi aici, iata cateva tipologii care le-au scapat creatorilor: “inchizitorul care are mereu o intrebare pregatita si stoarce de la tine si cele mai ascunse secrete”, “credulul care se extaziaza la orice minciuna spusa de povestitor cu efect stilistic”, “scepticul care are mereu ceva de comentat si nu-ti da pace pana nu iti expune punctul lui de vedere, mereu contrar cu al tau” si cate si mai cate.
Si tot de dragul acuratetii povestirii, din punct de vedere executional, puteau sa intrerupa putin voice-over-ul ca sa auzim ceva din logoreea "povestitorului", nu credeti? Si sa ne dea sansa sa observam cum "ascultatorul" tace si zice un "mhm" cu subinteles si tace iar. Parca era mai sugestiv si mai viu.
Oricum, e fara indoiala un progres de la reclamele Burger in care aparea Toma Caragiu, asa ca, sperand ca vor merge din bine in mai bine, astept cu nerbadare urmatoarele reclame Burger, pentu ca sigur mai sunt povesti de spus venind de la "berea oficiala a statului de vorba".
Comentarii