Am incheiat colaborarea cu Brands&Bears. Si viceversa, ca sa fiu onest. E ca intr-o casnicie. Vina e la mijloc.
Prima poveste
Introducere si cuprins
In decembrie '89 eram in armata. Soldat. Aveam un locotenent major si eram coleg cu alti 80 de soldati de rand. Intr-o seara ma cheama majorul in secret si imi spune ca trebuie sa incepem o revolutie si noi in unitate. Eu ma apuc de treaba si organizez oamenii. Inconstient dar tanar si plin de viata. Pana dimineata eram gata de
revolutie. Insa. In aceeasi dimineata vinul baut de locotenetent isi trecuse efectul motivant iar au am continuat miscarea oarecum singur.
Deznodamant
Am ajuns la un batalion disciplinar de cadre (adica acolo unde sunt mutati disciplinar ofiterii care casapesc soldati, sau care se casapesc intre ei), iar el a continuat ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Dupa mutarea mea, supriza mare a fost ca, in prima seara dupa ce veteranii mi-au furat valiza plina cu carti (spre dezamagirea lor) au venit la mine vreo 5 soldati, noaptea, m-au trezit din somn si mi-au spus ca auzisera isprava mea si cum ca vor sa o luam de la capat acolo. A fost un pic mai greu dar nu m-am lasat. Nici comandantii insa si m-au izolat finalmente pe un camp. Povestea e mai lunga insa prin ianuarie '89 era deja haos general, dar intelesesera ca trebuie schimbat ceva. S-a terminat armata intr-un final colorat de senzatii, iar eu mi-am continuat drumul.
Incheierea povestii
Cand am plecat de acolo mi-a sunat in cap vorba unui prieten. "Gandeste-te ca tu stai doar 9 luni. Ei raman acolo toata viata."
Am inteles-o finalmente.
A doua poveste este un croquis de fapt. Cu un font pe care imi place sa cred ca l-am ales eu.
Dupa lungi calatorii pe cateva continente si ani intregi traiti in alte culturi m-am intors acasa. Atat.
Si acum a treia poveste.
Am cunoscut de-a lungul timpului oameni din agentiile romanesti mari dar si oameni din agentiile mari din State si Mexic. Si din Belgia. Nu din Franta dar din Germania da. Si am observat ca aveau ceva in comun. Un gen de nebunie extrem de creativa si se "jucau" in permanenta cu ideile. Fara limite de buget pentru ca in capul lor nu exista asa ceva. Plus ca ar fi foarte greu sa ii tai bugetul pe imaginatie unui creativ. Creativii despre care vorbesc rezonau imediat la ganduri. Avem in comun de oriunde am fi, acelasi gen de abordare. Care poate fi considerata haotico-dementa-excentrico-epatanta-necontrolabilo-dictatoriala insa in realitate nu este ceva de speriat. Ci dimpotriva. Atentie! Doar daca se bazeaza pe bun simt. Pentru ca lucram in echipa, filtru cel mai bun este propria persoana si toate actiunile noastre se bazeaza pe gradul individual de educatie/civilizatie. Iar singurul fel in care iti poti masura asta este felul in care te comporti cand esti singur si nu te vede nimeni. Restul e de fatada. De asta e greu sa "vezi" oamenii asa cum sunt si d-asta exista dezamagiri. Ramane un risc asumat fara de care nu se poate trai, supravietui, reusi. Si cum in viata asta inveti permanent am mai aflat cate ceva.
Poate se stiu toate cele ce urmeaza. Poate nu.
Fac deja ceva ani meseria asta si imi place la nebunie. Observ in jurul meu uneori o lipsa acuta de interes. Lipsa de interes pe care, in prostia mea am aruncat-o in carca juniorilor. Dar m-am inselat. In perioada de angajari din februarie - martie, am cunoscut aproximativ 200 de oameni la interviuri. Paranteza. Am inventat un nou sistem de interviu. Adunam 10 oameni arti si copy si ii amestecam la intamplare sa vad cum lucreaza fiecare cu o persoana pe care nu o mai vazusera in viata lor. Pentru ca in toate cv-urile apare formula "abilitati de comunicare". S-a dovedit in multe cazuri a fi falsa. Inchei paranteza.
Printre oamenii care au venit la interviuri erau oameni din alte agentii care vroiau sa plece de acolo dar si juniori disperati ca nu ii baga nimeni in seama. Foarte, foarte talentati de altfel. Dupa ce le dadeam o tema ii lasam sa o rezolve, ii puneam sa prezinte si sa comenteze fiecare lucrarile lui dar si celelalte lucrari. Si sa spuna care e cea mai buna. Am facut asta cu 80% din cei pe care i-am chemat. La ceilalti m-am bazat pe instinct. Am ales cu greu 2 echipe. Care sper sa functioneze foarte bine si in continuare. Dar din pacate am pierdut multi juniori.
Concluzia mea. Daca vrei un senior trebuie sa il tratezi ca atare si ii dai libertate absoluta. De asta este senior. Nu sa execute ci sa creeze. Foarte important pentru un om de genul unui senior creativ este sa fie liber. Daca vrei insa un junior este foarte indicat sa il lasi sa greseasca si sa nu il complexezi cu superioritatea si frustrarile tale in calitate de CD. Juniorii sunt aur realmente, insa pot fi calcati in picioare foarte usor. Iar cand ai de-a face cu juniori si seniori amestecati fa un pas in spate si lasa-i sa straluceasca. Rolul tau si marea bucurie este sa reuseasca ei nu tu! Sa greseasca. N-are nimic.
Metodologia de munca. Foarte greu de aplicat pe proiecte care se incaleca. Cei care au trafic prin agentii sunt mai menajati de avalansa de deadline-uri care se suprapun. D-asta solutia ar fi sa structurati cu foarte mare atentie munca pe fiecare proiect in parte. Daca se sare un pas sau daca se sar mai multi este aproape imposibil sa livrezi ceva de calitate de care sa fi mandru.
Oportunitatea. Nu trebuie scapata niciodata. Sa pleci imediat ce iti apare chemarea. Fara sa stai pe ganduri. Daca asa este sa fie, asa trebuie sa fie. Nu te opune. Nimic nu este intamplator. Stim foarte bine cat de greu este sa te impaci cu toata lumea. Sau cat de greu este sa multumesti pe toata lumea. Imposibil. Cauta locul unde proportia este in favoarea TA!
Riscul. Asuma-ti riscul sa prezinti clientilor ideile cele mai "demente". A se intelege ideile contra briefului. Ei asta isi doresc. Nu ai decat de castigat. Esti creativ nu executant. Ar fi o nebunie sa poti fi mutat la un ghiseu de orice fel de institutie si sa fi multumit de tine. Am facut multe greseli si am pierdut cand am ascultat vocea "safe" din jurul meu.
Perseverenta. Exista doua variante. Ori reusesti ori lupti pana la capat sa iti indeplinesti cautarile. Pornind de la premiza ca stii ce vrei, poate nu de la inceput, dar e perfect. Dar reusesti, garantez.
Accountii/plannerii. Sunt extraordinari. Nu te lasa pacalit de mitul cum ca departamentul de creatie trebuie sa fie intr-o permanenta lupta cu CS-ul. Nimic mai fals. Toata lumea din agentie trage in aceeasi directie. De ce te-ai certa cu ei? Pe mine in toti anii astia un singur account m-a enervat decisiv. Doar pe plan profesional insa.
Frica. Asa ceva nu trebuie sa existe in mintea noastra. Account, planner, strateg, creativ. O dai in bara. Si ce daca? Reusesti. Si ce daca? Crezi ca intereseaza pe cineva in afara de tine? Greseala iti poate atrage prieteni insa reusita mai degraba dusmani. Dat fiind si faptul ca suntem asa "romani" in mentalitate. Si oricum raportul de reusite este mai mic decat cel de greseli. Orice ai face. Poti sa stai si in cap. Deci. De ce ti-e frica?
Informatia. Exista toate cartile, revistele si spoturile acum. Plus noile media. Trebuie citite si vazute toate. De asta unii ajung la Cannes. Pentru ca stiu ce se intampla. Sistemul "multi vad putini cunosc' functioneaza inca si tocmai am trait un exemplu dar nu e ofertant a la long. Mai bine te chinuiesti sa gasesti un drum nou. Iar daca gasesti ceva nou esti tare frate! Pe bune! Dar noul vine din greseala. E incredibil. Nu din "safe".
Prezentare. Esentiala etapa. E prea mult de scris aici. O prezentare perfecta este fara un powerpoint, dupa parerea mea. Fara printuri expuse. Cu cuvinte spuse pe gura doar. Asa se poate castiga un pitch. Eu vreau sa incerc asta si la o multinationala. La toate prezentarile la care am fost, atentia este spre cel ce prezinta. Atat.
Agentia perfecta. Exista!
Clientul perfect. Exista! E real. E clientul pe care lucrezi acum.
Si ca sa inchei. Nu am castigat nici un Leu la Cannes, nici un alt premiu de fapt si nici nu am lucrat in vreo multinationala de mare angajament. Am dat-o in bara cu un stoicism iesit din comun. Sunt doar eu. Si cred ca asta este ce conteaza cel mai mult.
Nu stiu daca merita efortul, nu stiu daca e bine ce fac insa stiu sigur ca altceva in afara de advertising nu as face. Imi place ce fac.
Comentarii