Cand ne intalnim prima oara, se lasa cu scantei. Atractia este imediata. Agentia isi povesteste trecutul, clientul zambeste. Clientul prezinta un plan de viata comuna, agentia este fericita si spune DA. Dintr-o data, toate lucrururile se leaga.
Incepem viata comuna. Clientul descopera ca agentia nu vine atat de devreme acasa pe cat a promis si nici nu-i ghiceste gandurile asa cum parea la prima intalnire. Agentia, la randul ei, este usor dezamagita cand descopera ca vacantale exotice pe care le planificasera ajung sa se intample, din lipsa de bani, doar la Marea Neagra. Este un moment ciudat, dar il trecem repede. Ne vom invata, vom gasi o varianta sa traim impreuna.
Si chiar gasim. Traim impreuna cativa ani, cu bune si rele. Avem momente extraordinare si momente mai putin reusite, ne mai certam din cand in cand, dar e ok. Ne-am obisnuit unul cu altul si stim cum sa ne luam ca sa ne intelegem.
La un moment dat, lucrurile incep sa se strice. Amandoi am intrat in rutina si parca simtim nevoia de ceva nou. Clientul devine distant, agentia nu mai are energia sa-l surprinda. Apar tensiunile si reprosurile. Amandoi se simt nedreptatiti, se inchid in ei.
Clientul intalneste intr-o seara in oras o alta agentie, care ii aminteste de agentia lui la inceputuri. Cand era proaspata si creativa. Si pe drumul spre casa, se intreaba: cum ar fi daca?
Am intalnit in viata de agentie de nenumarate ori acest scenariu. Relatii lungi care merg foarte bine si ajung intr-un moment de rascruce. Aceiasi oameni, facand lucruri mai mult sau mai putin aseamatoare, intra in rutina. E momentul critic in care se trimit invitatii la pitch.
Am fost de ambele parti: relatia oficiala neglijata si neglijenta, dar si amanta imbietoare, care promite luna de pe cer.
Din primul caz, am ramas cu regrete. Fiindca am acceptat situatia fara sa lupt, fiindca n-am avut maturitatea sa trec peste orgoliul ranit si socul lipsei de incredere in noi. Am avut atitudinea de tip mioritic, am privit de la distanta cum ni se intampla.
In viata reala, in astfel de momente, cuplul merge la terapie sau face un copil. In viata de agentie, care este oare secretul?
Comentarii
Concluzie.
E greu dar merita. Si e valabil pentru amandoua partile. Adevarul este ca vina e la mijloc intotdeauna. Si nu trebuie sa fim toti prieteni cu toata lumea, de fapt. Ar fi plictisitor.
ps: ai uitat de divort, in viata reala.
Agentia nu trebuie sa se comporte ca si o musca inainte de ploaie. Am exagerat putin, dar asta-i idea. Important este sa-l tratezi pe client atat cat are el nevoie si sa te retragi. Mai bine sa-ti duca dorul, dacat sa-ti evite privirea.