Cica un tip merge la medic, plangandu-se de dureri in gat. Doctorul ii spune senin "e clar, aveti limbrici, uitati, luati pilule astea". Urmatorul pacient, il doare stomacul, medicul ii spune cu un aer definitiv "limbrici, luati pastila asta". Urmatorul pacient are mana fracturata, medicul anunta raspicat "aveti limbrici, poftiti pilula". Pacientul protesteaza uimit "cum, domn'e, sa am limbrici daca am mana rupta?". "Dar cum v-ati rupt mana?" intreaba doctorul calm. "M-am suit intr-un copac s-am cazut". "Pai vedeti, v-a mancat in cur sa va suiti in copac. Aveti limbrici", il inchide medicul.
Doctorul din banc seamana leit cu OMUL de MARKETING creat de criza. Oricare ar fi problema, solutia este una singura, aceea pe care a invatat-o cind a fost junior brand manager intr-o multinationala. Adica in 2008, cind a lovit criza. Nu conteaza problema brandului pe care il pastoreste, nu conteaza resursele de care dispune, nu conteaza ca acum nu mai vorbeste cu domnitele de Dorobanti, ci cu tractoristii din Teleorman, nu conteaza ca lanseaza un produs sau ca are de facut o promotie. Orice este rezolvabil cu formula invatata papagaliceste: branding, call to action, enjoyment. Daca avem rosu pe eticheta, personajul din reclama se fataie pe ecran cu un pulover rosu, dandu-si ochii peste cap si zambind emotionat de gustul iaurtului sau sucului sau salamului sau cafelei care, apropo, trebuie sa apara in cadru 80% din timpul spotului. Si totul trebuie sa se termine cu un "cumpara si tu, mai multe salamuri, mai multe sanse de castig" .
Dupa ce aplica formula, OMUL de MARKETING post criza se freaca pe manute multumit. Nu a riscat nimic deci nu poate fi acuzat ca a gresit, a facut la fabrica locala de conserve exact ce a invatat de la multinationala de bere. Se uita la rezultat incantat si constata ca acum spotul lui seamana cu al competitiei si cu unul la spray-uri si unul la napolitane si unul la cafea. Si atunci vine cu inca o rezolvare invatata pe holurile multinationalei: in coltul din stanga jos al ecranului, pret de 30 de secunde, o sa avem logo-ul companiei ca lumea sa stie la ce se uita, sa nu creada ca e spotul competitiei sau al cafelei sau al spray-ului cu care seamana leit.
Incompetenta si nesimtirea sunt tupilate astfel sub o spoiala de cunostinte. Si nu se gaseste nimeni indeajuns de curajos sa strige, ca-n hainele cele noi ale imparatului, "maiestate, sunteti in pielea goala". De ce? Pentru ca OMUL de MARKETING recent isi va lua contul si banii si se va duce la o agentie care va face exact ce ii va cere, fara sa comenteze si fara sa-i dezvaluie impostura. Iar tu, ala cu gura mare, vei ramine in mijlocul drumului, scarpinindu-te in cap si gandindu-te de unde ai bani de salarii.
Sau vei vorbi. Dar pentru asta trebuie sa fii demn. Si sa te manince in cur. Cum iti spuneam, sa ai limbrici.
Comentarii
Da, ai draptate cu libricii astia. Din cauza lor nici nu mai privesc spoturile publicitare, care sunt banale, se potrivesc precum nuca in perete si uneori chiar iti transmit mancarimile. Mancarimea este sufletul comertului. Cam tot ce nu se vinde, beneficiaza de reclama proasta si totusi... Nu cumva reclama trebuie coborata la nivelul de educatie al omului potential cumparator ? Si atunci, agentul de reclama nu trebuie sa se muleze pe client ?
Ma gandesc sa iesim noi la pitch de data asta invers. Spre departamentele de marketing. Adica. Avem o idee pe un produs dintr-o gama, cautam departament de marketing care sa o inteleaga si sa o aplice CORECT. Sa vezi atunci distractie.
In rest ai dreptate.
Fara a generaliza, se poate vorbi de o frica penibila.
Frumos ai scris.
traias-caco-nformismul si viziunile inguste.
thumbs up pentru articol