O zi obisnuita de munca in agentie, bricolind .ppt-uri si briefuri, fu brusc intrerupta de o veste de maxim impact: astazi mergem la plantat copaci!
"Ei na, cum asa??", tresariram la gindul aproape nelinistitor de placut de a parasi extensia de zi cu zi a scaunului de birou pentru o fapta care urma sa ne asigure un loc mult mai comod in Rai (gindire pe termen lung, ce sa faci).
"Clientul vrea sa se asocieze cu ceva eco, am gasit un loc unde sa plantam niste pomi linga fabrica lui, si in spirit de solidaritate mergem toata agentia sa dam un exemplu. Trebuie sa ne grabim, ca sa apucam sa dam si comunicatu' de presa!"
Buun. Desi se simtea deja a fi o actiune de PR, cu accent pe PR si nu pe actiune, gindul ca plecam "la padure" - unde padure era ceva ce urma noi sa plantam - era o premisa suficienta pentru a ne mobiliza.
Zis si facut.
Ajungem acolo, un sat gri si uscacios "powered by the client si a lui fabrica". La marginea lui, un tapsan de maxim o suta de metri patrati unde urma sa restabilim echilibrul climatic al zonei, si de ce nu, un prim pas serios pentru omenire in lupta cu incalzirea globala.
Linga tapsan, un cort suspect de mare, aproape cit suprafata pe care o aveam de plantat. Hmm, o fi locul unde se tin puietii de pom pe care ii avem de plantat, imi spusei cu o inocenta pe care astazi as cataloga-o drept ignoranta curata. Ei bine, nu. Puietii erau deja pusi linga gropile deja sapate pentru plantarea lor. Practic, ce trebuia sa facem noi era sa ridicam cu gratie puietul, sa-l plasam cu delicatete in groapa si sa rasturnam "a touch of" pamint peste, si totul era gata.
A, si toate cit mai lent, pentru ca aparatele foto nu aveau toate stabilizator de imagine si riscam sa iasa pozele prost. Si ce poate fi mai rau decat poze nereusite la o actiune de impadurire! Dupa maxim 30 de minute de sprijinit de pom, stat, zimbit, pozat am cam terminat intreaga operatiune.
Nu stiu cine calculase ca dupa ce acest efort titanic vom fi sleiti si infometati, cert e c-am fost imediat invitati in cortul cu pricina, unde ne-a luat cam 2 ore sa terminam maxim jumatate din festinul pe care sponsorul si oficialitatile satului il pregatisera pentru noi acolo. Sigur, in alea 2 ore poate mai plantam un tapsan (sau macar ne maream sansele la a iesi ok - si noi si pomii - in pozele tagguite cu ocazia plantarii), dar asta e deja un efort de imaginatie fara corespondent in realitate.
Happy end-ul povestii a constat practic in faptul ca in ziua aia n-am mincat de la Mac-ul de linga agentie. Iar succesul actiunii a fost profund resimtit intr-un comunicat de presa citit cu maxima atentie de aproximativ 2 oameni: cel din agentie care verifica greselile de punctuatie, si clientul.
Ok, nimeni nu zice ca e usor ca brand sa fii bunul samaritean corporate. Dar daca vrei sa faci fapte bune (si vizibile), lasa asta in miinile celor implicati direct in cauza cu care vrei sa te asociezi (fie ca e vorba de plantat pomi sau salvat balene), sau mai gindeste-te.
Povestea de mai sus e exemplul clar de cum:
a. sa cheltui mult (cu banii respectivi dati unui ONG verde curatai un intreg platou montan sau plantai ditamai codrul)
b. cum sa nu obtii vizibilitate, pentru ca oamenii pe care i-ai mobilizat vor povesti mai departe cite feluri au mincat in excursia cu autocarul si nu citi pomi au plantat (nu de alta, dar practic, n-au plantat niciunul). Daca actiunea ar fi fost facuta cu un ONG verde sau cu vreun grup de activisti ecologisti, ei ar fi raspindit cu siguranta un mesaj in care cred si care e jobul lor zilnic mult mai bine decat un PR-ist obosit care cu o mina photosopeaza pomii sa para mai verzi si mai multi, si cu alta pune diacritice)
c. sa faci un pseudo-bine in loc de un bine pina la capat, in caz ca prin absurd aveai si asta prin obiectivele de brand.
Lasind la o parte doza de cinism asociata oricarei implicari sociale din partea unui brand, daca tot e sa fie (si e bine sa fie), macar sa fie eficient implementata, ca toata lumea sa fie fericita la final. Iar a te asocia cu oameni pentru care facerea de bine e in job description-ul de zi cu zi e mult mai eficient, pentru ca eficienta e direct proportionala cu interesul acordat lucrului pe care il faci. Iar PR-istul care stie despre implicare sociala cat a retinut din manualul de CSR "Cum sa fie toti cu ochii pe tine cind faci fapte bune" n-o sa bata niciodata ONG-istul pentru care faptele astea sunt oxigenul de zi cu zi.
Comentarii