Ma gandesc la Bucuresti, la finalul deceniului trecut. In Facultatea de Marketing din ASE, in 1999-2000 erai privit ca "super cool" daca lucrai in publicitate. Imi amintesc ca Irina, o colega de grupa, era angajata ca account executive la o agentie locala. Pentru colegi nici nu prea conta cum se numea agentia respectiva, atat timp cat ea lucra in publicitate. De fapt, Irina era considerata mai "cool" si mai realizata profesional de catre colegi chiar decat cealalta colega, Iuliana, angajata la marketing la Connex. Mirajul publicitatii era incredibil de mare in acea perioada. Nu prea le vedeam pe niciuna din cele doua la facultate (putini erau angajati cu norma intreaga in acea vreme), iar asta accentua nelinistea celor care nu stiau unde vor lucra dupa absolvire.
Cand a venit in 1999 Cosmin Alexandru sa ne vorbeasca despre cercetarea de marketing a GfK, profesoara nu mai stia cum sa opreasca seria de intrebari trase cu Uzi. Vroiam sa aflam multe si repede, sa ajungem sa ne angajam in publicitate. Stiam cu totii ca bataia pe posturile libere era mare si ca existau putine puncte de diferentiere personale. In '99-'00, cererea de munca pe piata publicitatii depasea de cateva ori oferta de munca.
Incepand cu primavara lui 2001, am muncit timp de 9 ani in sistemul perfectionist al agentiilor multinationale de publicitate, insa in paralel nu am pierdut niciun an legatura cu mediul universitar (Facultatea de Marketing, Facultatea de Jurnalism sau SNSPA), fiind cadru asociat sau invitat la diverse cursuri.
Incepand cu 2006-2007, am observat alaturi de colegii seniori cum treptat-treptat aura de "coolness" a publicitatii disparea si cum dorinta inversunata a studentilor de a lucra in publicitate se transforma tot mai des intr-o manifestare stomacala, "whatever-ista", manifestata la interviuri prin dezechilibre de pozitie fata de angajatori. Deprecierea a culminat cu anul 2008, cand am vazut prin ochii candidatilor pre-selectati pentru angajare cum presiunea ofertei "fresh" nu mai era atat de mare pe umerii agentiilor. Concomitent, la cursuri numarul de intrebari a scazut continuu de la un an la altul, indiferent ca era vorba de anul 1-2 sau de masteranzi.
Raportandu-ne la anul 2000, superioritatea Irinei de la agentia X fata de Iuliana de la Vodafone ar fi fost astazi, de fapt, o neta inferioritate. Joburile in publicitate sunt mult mai putin atractive decat joburile in marketing - si acelasi sindrom se va manifesta probabil si in marketing. Publicitatea ramane insa pentru tineri una dintre meseriile interesante, libertine, doar ca este mai prost platita si nu pare un job serios in care sa iti faci o cariera. O buna perioada i-am blamat pe studenti pentru lipsa lor de interes. Imi dau seama ca vina apartine in primul rand jucatorilor de publicitate din piata, care cu cateva exceptii au promovat o imagine neprofesionista prin reclame slabe si prin neseriozitate la evenimentele cu studentii. Un exemplu important de acum 2-3 ani, cand un senior creativ le spunea vehement studentilor prezenti la o conferinta tematica sa NU se angajeze in publicitate. A fost socant, disruptive? Eu as zice ca demoralizant si distrugator.
In aceste conditii, e normal sa te intrebi: oare dupa 6-7 ani de coolness si 3-4 de "whateverism", cand va putea incepe o noua perioada de aur a publicitatii, raportandu-ne la segmentul sangelui proaspat?
Comentarii
Iar ce s-a intamplat in timpul crizei - joburi extrem de putine, pretentii crescute, salarii mici - a facut din publicitate un fel de taram interzis pentru prospaturi, la poarta caruia stau tortionarii care taie si spanzura prin CV-uri. Dar vezi tu, faptul ca a devinit one forbidden land, nu-l face mai atractiv pentru tineri, ci din contra, ii sperie si-i alunga.
In consecinta, domeniul asta nu mai e nici asa de cool ca-n 2000, nici asa de whatever ca pana-n 2008, e de-a dreptul scary in 2010.
Dar o sa vina si timpuri mai bune..iar anumite lucruri se uita oricum (din pacate?).
Deci un om care trebuie sa aiba BAC-ul luat si sa stie sa socoteasca primeste la angajare mai mult decat un om care trebuie sa vorbeasca engleza, sa aiba imaginatie, cultura muzicala, cinematografica, literara si de orice alt fel, gramatica impecabila, logica, capacitatea de sinteza, etc, etc, etc.
Asa ca, dupa mine, publicitatea nu este cool, si este cam maro. Cel putin pentru juniori.