Stii ce mai e absolut incantator la neconventional, in afara de faptul ca se viralizeaza intr-o veselie, daca e facut bine (vezi flashmoburi, The Happiness Machine etc.)? Faptul ca raspunde nevoii companiilor de a genera continut valoros de impartasit in retelele sociale, continut care sa fie si relevant pentru brand, si usor de imbratisat de catre consumatori (nimeni nu vrea sa fie prieten cu un brand sau sa-l urmareasca pe twitter ca sa fie la curent cu toate spoturile si printurile pe care le-a mai facut; doar incearca sa fuga de publicitate si sa fie cu prietenii cand se logheaza in retelele sociale).
In comparatie cu executiile clasice, neconventionalul are sanse reale sa se integreze in mod natural in social media si sa puna mai bine in valoare brandurile. Nu zic ca ar trebui lansata o executie neconventionala pe saptamana, doar pentru a promova contul de Twitter / Facebook al unui brand. Spun doar ca, daca ai cateva executii memorabile de-a lungul anului, poti genera in jurul lor conversatii care sa ia amploare si sa le dea oamenilor de stire ca existi in retelele sociale si ca ti se pot adresa cu incredere atunci cand au nevoie de tine, pentru ca e un om in spatele contului, capabil sa raspunda si sa rezolve probleme (stim cu totii ca o cerere de prietenie sau un mail cu "x te urmareste pe Twitter" nu sunt chiar atat de convingatoare, mai ales ca sansele sa fie doar un feed cu stiri de pe site-ul oficial sunt foarte mari).
Despre intamplarea neobisnuita la care ma voi referi in continuare nu s-au iscat cine stie ce conversatii din contul de Twitter KLM sau de pe cel de pe Facebook (mai ales ca aici a intrat de-abia saptamana aceasta). Am gasit doar un tweet care anunta lansarea si cateva reply-uri / retweet-uri. Cred, insa, ca se putea discuta mult mai mult despre problema pe care o rezolva: confortul la clasa Economy.
"Sa-i zica cineva ca i-au furat scaunul!"
Mai intai in aeroportul Schiphol din Amsterdam (decembrie 2009) si apoi in aeroportul Manchester (februarie 2010), peretii unei cutii gigantice au fost inlaturati, pentru a dezvalui trecatorilor un barbat stand in cea mai comoda pozitie pe care o poate oferi un scaun. Instalat pe un podium, isi citea ziarul linistit, picior peste picior, in timp ce trecatorii incercau sa-si revina din soc, sa-si aduca aminte unde si-au pus telefonul mobil si sa-si duca mana la el, pentru a surprinde momentul. Domnul nu avea scaun. Deloc. Iata filmuletul din Manchester:
si pe cel din Amsterdam:
Cum e posibil asa ceva?
Uite cum: o tija metalica pornind din podea si urcand de-a lungul piciorului, pe sub pantaloni, se termina cu un suport pe care era asezat iluzionistul olandez Ramana, in timp ce toata lumea vedea clar ca sta in aer. Am descoperit raspunsul intr-un comentariu pe acest blog.
Acum ganditi-va cum ar fi fost sa dea link spre un print ca asta:
via
...si sa incerce sa mai si vorbeasca despre el.
