"I do not give a fuck about what concept you use. If you can't decide we'll pick a straw."
Replica asta, spusa cu zambetul pe buze, a incheiat o discutie cu un potential client. Cel mai bun client din ultima vreme. A avut incredere in noi, ne-a platit bine (chiar in avans) si totul in relatia noastra a functionat perfect. Coincidenta sau nu, continuarea i-a dat dreptate.
Domnul in discutie a facut o investitie de 8 milioane de Euro in constructia unui centru care ofera pentru inchiriere spatii de depozitare. Un model de business care functioneaza foarte bine in Statele Unite. Ce a mai adus din America este un tip de atitudine, in raport cu partenerii de afaceri, despre care credeam ca exista doar in niste seriale pe HBO. La masa cu el nu esti un furnizor de servicii, ci un partener. E dispus sa isi asume riscuri, sa mearga pe mana ta, sa te faca sa simti ca o parte din afacerea aceea iti apartine.
Fac o scurta paranteza. Am avut de-a face cu destui antreprenori romani. Primul lucru pe care il invata, de indata ce au crescut un pic, este sa fie rigizi si sa ia decizii greu. Brusc sunt toti experti in marketing si in comunicare. Si daca pot sa inteleg perfect ce motive are o corporatie sa joace prudent si calculat, nu reusesc sa imi dau seama cum poate spera un startup-ist sa ajunga vreodata mare fara sa isi asume vreun risc.
Revenim la americanul nostru. Inainte sa ne apucam de munca, am avut doua intalniri. Un debriefing si o prezentare. La prezentare am mers impreuna cu colegii de la Rusu+Bortun, am zis frumos ce aveam de zis, dupa care am intrebat, cum eram noi invatati de acasa, cand primim un feedback. "Va spun acum. Imi place, lucram impreuna", a zis el. Ce bine! "Si ce concept va place?" Erau mai multe, normal. "Pai de unde sa stiu eu? Eu ma ocup de vanzari, voi va ocupati de comunicare." "Si totusi..." "Pai de asta suntem aici, nu? Ca stiti mai multe decat mine si puteti sa alegeti conceptul cel mai eficient". La a treia tentativa de a obtine macar o parere despre ce prezentaseram ne-a raspuns cu fraza de la inceputul articolului. Apoi a zambit prietenos, a lasat o pauza scurta si a completat: "Take my money, spend them and get me the people here. And I will close the deals. That's my job."
Nu blufa si nu facea spectacol. Mai tarziu s-a purtat perfect coerent cu discursul initial. Nu a facut aproape niciun comentariu despre ceea ce ii aratam: fie ca vorbim despre un afis, un comunicat de presa sau o activare pe online. "Your call" parea sa fie singurul raspuns din repetoriu.
Ne-am dat seama mai tarziu, in discutii amicale, ca stia despre comunicare mai multe decat o multime de marketeri de pe la noi, a caror experienta se rezuma la doua examene luate cu 9 la ASE si un an sau doi de juniorat in brand management. Americanul nostru este insa ferm convins ca numai asa se construiesc afacerile adevarate: atunci cand fiecare face ce stie mai bine.
Eu eram ferm convins, pana acum vreo luna, ca oameni din astia nu exista.
Comentarii
Ca sa ma contrazici arata-mi si mie ce campanie alansat impreuna cu voi? Daca se poate asta. Sau. Cand o sa iasa mai baga un articol cu linkurile spre executii. Ce zici?
Ca suna intr-adevar ireal.
salut
dupa ce am luat-o un pic peste picior pe o angajata a lui, spunandu-i intre altele ca pretul pe care mi l-a oferit ar fi rentabil daca as vrea sa depozitez diamante (238 de euro pe luna) ma pomenesc a doua zi cu un telefon de la canadianul de mai sus care-mi spune "imi place ca ai simtul umorului, oferta mea pentru tine e 1 euro pe luna pentru 6 luni". dupa anul nou m-a sunat din nou sa ma intrebe cand merg sa-mi iau spatiul in primire.
Una dintre lucrarile facute pentru clientul in discutie este de gasit aici: http://www.iqads.ro/ad_22995
Il dau exemplu pe asta pentru ca a fost nominalizat chiar de IQads la BestAds: http://bestads.iqads.ro/propune.html
Sunt Bogdan, dar scriu de ce contul Nicoletei pentru ca nu mai pot sa ma loghez pe al meu, pentru ca am uitat parola. :)