Cred ca e de ajuns sa fii inzestrat cu nume precum Cormac McCarthy incat sa fii luat in serios ca scriitor. Hollywood-ul l-a luat in serios mai intai cu "No Country for Old Man" si mai nou cu "The Road", ambele fiind suculente pentru adaptari cinematografice. "The Road" este epopeea unor supravietuitori, tata si fiu, ai unei apocalipse ceva mai sobre ca cea din "2012". Pentru orice spectator, oricat de insensibil s-ar dovedi, filmul e garantia unei perioade de proasta dispozitie care va dura cel putin o saptamana. Gloom and doom de nota 8,7 pe o scara de la 1 la 10. Daca aveti ghinionul sa-l vedeti intr-o duminica de ianuarie, pe la -21C, cand gazul nu mai are presiune si centrala horcaie, programati-va din timp la psihiatru. Daca sunteti roman, deci exista infima sansa de a nu avea o depresie, acum a venit momentul sa o aveti.
Peisaj postindustrial dezolant, mizerie superlativa, ceruri in culori sfasietoare, locuinte dezafectate si imunde, pe alocuri canibalism. Cam ca in Ferentari, adica. Cat de ignoranti sa fie producatorii americani incat sa nu-si faca un minim calcul de eficienta? De ce suntem nedreptatiti inca o data? Ce au cu noi? De ce sa cheltuie milioane pentru a recrea hale industriale devastate, prin talentul unor scenografi cu nume italian, cand pot avea un decor dezastruos, autentic si gratuit aici, la numai doua ore de zbor de civilizatia occidentala? Putem sa le oferim cele mai efervescente tonuri de gri, avem mizerie pura, organica, detinem apocalipsa in fata blocului si ne-am imprietenit cu ea. Si pentru a demonstra ca este un act premeditat si malitios, spicuiesc din portofoliu. Suntem, incontestabil, tara lui Borat.
Ce locatie a ales Dl. Cohen pentru a ilustra Estul cel mai profund? Un fleac de o ora de condus din Bucuresti si Dacia trasa de cai impreuna cu cel ma exotic disco dancing din lume pot fi ale tale, la preturi minime. Da, suntem genul de tara care stimuleaza creativitatea marilor artisti. Vrei sa filmezi un hardcore dictatorial si regimul de la Phenian nu e prea prompt in a oferi vize cineastilor americani? Veniti aici, guys, avem decorurile care va trebuie, minus dictatura; pe asta o reglati voi din scenariu. Depeche Mode au filmat aici "Peace" si au bagat spaima in milioane de spectatori, doar din locatii, camioane si o fata tunsa zero. Si sa fim seriosi, nu e nici urma de opresiune. Presedintele e asa de confortabil cu advertisingul incat extrage la OTV, in direct, sticla de un milion. Banuiesc, dar nu bag mana in flama, ca Dead Weather - "Treat Me Like Your Mother" are o usoara aroma de Otopeni. Cei doi terminati, Jack White si Alison Mosshart, condusi de Jonathan Glazer, se ciuruiesc reciproc in fata unui aliniament de case ce par patrunse de spiritul national. Ghicesc in spatele peretilor semeti, supremul aranjament interior: scafe "valuri-valuri" presarate cu spoturi sprintare.
Da, peisajele naturale sunt generoase, asta salvand profesia de location manager sa intre in Top 10 "Cele mai ingrate meserii din lume". Din pacate insa, in tot mai multe cazuri trebuie sa-ti permiti o echipa de 200 de oameni care sa inlature cele trei tone de deseuri generate de consumul de carne fripta pe gratar, pentru a trage un cadru curat. Daca nu, baietii de la postproductie se vor bucura de sase nopti insomniace in care vor igieniza privelistea, pixel cu pixel. Partea nasoala e ca lumea publicitatii se bucura de un paralelism notabil fata de lumea reala. O reclama destinata doamnelor mature care vor sa-si pastreze tenul pur nu se va filma niciodata in fata Portii 4 a defunctului "23 August". Directorul de marketing al companiei de telefonie va evita elegant sa-si plaseze eroii aspirationalo-hype, cool, young, trendy "in fata la Cocosatu', intr-o frumoasa dimineata ploioasa de noiembrie", dupa care va concedia agentia.
Sa fim cinstiti, pe unde intorci capul, e cam uratel.
Script: Intr-o magica seara de decembrie, doi tineri frumosi, cu varsta propice pentru machiala (pe gagica o gasim sigur, cu masculul e mai dificil, din pricina cefei proeminente care apare odata cu varsta propice pentru machiala) isi petrec prima seara la munte impreuna, sorbind cognac-ul nostru distins, de cinci stele, produs in localitatea Ciorogarla, probabil Ilfov. Magie, idilism, zapada, nea, omat, erotism moderat, muzica ascunde o doza letala de viori, desigur sunt prezente lumanari, blana de urs din fata focului a fost eliminata fiind considerata de prost gust. Unde filmam? A, n-avem bani de Austria? Gasim noi ceva dragut pe Valea Prahovei. Nu, nu gasim. Sentimentul romanesc al cabanei montane are ca referinte opere faraonice.
Intimitatea trebuie sa fie plenara si abundenta. Betonul, afirmat si armat. Cetatenii inspira mai lesne aerul curat locuind in Case ale Poporului diminutive. Daca te apuci sa contriuesti ceva sub P +2, iti pierzi statutul uman. Comisiile de urbanism te vor duce in proxima padure si te vor lasa prada haitelor de lupi care nici macar nu te vor infuleca; te vor mirosi doar, apoi vor pleca in scarba.
Singurele subiecte care se pot filma "au naturel", fara a extenua un scenograf, sunt productii gen "4 luni, 3 saptamani si 2 zile", "Moartea Domnului Lazarescu" sau reclamele Unirea; excelente expresii artistice, declaratia lor de realism e singura care poate respira in decorurile pe care 50 de ani de comunism sau inca 20 de dispret estetic le-au conglomerat. Daca ai ghinionul sa lucrezi pe un brand premium, care celebreaza modernitatea si valorile vestice, ai toate sansele sa te incaieri in fata sigurului bloc turn, din sticla, de pe Calea Victoriei, cu cealalta echipa de filmare a unei agentii concurente, venita sa filmeze spotul celuilalt brand premium care celebreaza modernitatea.
Si, totusi, ce e in neregula cu Hollywood-ul? De ce nu ne-a dat noua "The Road"?
Sunt Octav Gheorghe si pana la urmatorul editorial, va invit sa ma urmariti pe Twitter. Am obiceiul ca din sfert in sfert de ora sa emit niste panseuri pe care umanitatea, peste circa 80 de ani, le va considera opere de capatai. Va dau un singur exemplu, cel de azi dimineata: "Ora 8.16. M-am trezit :) Pare sa fie o noua zi minunata. Acum imi beau cafeaua."
Comentarii
Noi suntem actori pe aici in fiecare zi ;) Si ne asemanam cu cei din filmele americane, pt ca si noi bem cafeaua de dimineata :)))