Suntem la final de 2009 Perioada bilanturilor, a celebrarilor unui an de munca, a sedimentarii invatamintelor acumulate, a concluziilor. O perioada in care ne facem planuri pentru anul ce sta sa vina, in care ne gandim cum sa facem mai bine, mai mult, mai altfel...
Fiecare dintre noi are propriile realizari si nerealizari. Fiecare dintre noi are o speranta ca lucrurile vor fi mai bune. Start, Stop, Continue - bine cunoscuta abordare din training-uri si workshop-uri, are probabil cea mai larga aplicabilitate la nivel personal in aceasta perioada. Este vremea punerii in balanta: ce dai si ce primesti... cat timp este al tau si cat al altora... cat este pentru suflet si cat de nevoie.
Este un moment prielnic pentru a ne gandi la noi, pentru a iesi putin din traseul whitewaters in care vaslim energic pe parcursul anului. Este un bun prilej sa mai stam putin pe mal. Sa ne odihnim si sa ne intrebam: Este acesta raul "nostru"? Avem echipamentul necesar pentru a urma traseul mai departe? Suntem cu oamenii care trebuie in barca? Cat vrem sa mai vaslim si unde vrem de fapt sa ajungem?...
Urmeaza 2010...
Ce va fi mai jos pe rau? Vom intra in zona stancoasa? Vom avea cascade? Vom avea si zone cu ape linistite? Amintesc aici o expresie mai veche, aceea ca norocul apare atunci cand sansa se intalneste cu planificarea. Cred ca este bine sa avem o idee despre ce vom face in fiecare dintre posibilitatile de mai sus. Atat la nivel personal cat si profesional.
Departe de mine gandul de a da sfaturi de viata. Magia acestei perioade este insa mult prea puternica pentru a ramane insensibili si detasati... Afara este ger, dar in interior se aprind niste flacari cu care doar in anumite momente ale anului ne intalnim. Craciunul este al familiei. Acum vreau sa vorbim despre parinti, copii sau frati. Despre colinde bune, despre prietenie, despre poezie. Sa atingem acele coarde pe care de multe ori le ignoram in valtoarea targeturilor, a taskurilor, a obiectivelor de business. Acum castiga un cozonac bun, un vin fiert, un om de zapada... Sunt zilele in care copilul din noi suna clopoteii si ne spune: "draga domnule, draga doamna, sunt aici!"
Sa lasam acest copil sa se bucure si sa ne amintim de el mai des. Sa ne bucuram, sa ne jucam, sa facem sport si sa avem prieteni. Sa fim ambitiosi, creativi, sa concuram, sa vrem sa fim mai buni. Sa stim ca urmeaza si alte "clase" si ca mai avem de invatat. Iar daca acest copil este fericit, foarte probabil ca si noi, "cei mari", cei rationali si educati, sa ne simtim mai bine, mai impliniti. Iar la finele anului viitor, la o noua privire inapoi, sa putem spune: "da, a meritat!"
Sarbatori fericite!
