Lui 2009 putem sa-i spunem anul bezmetic care cu agresivitate ne-a pus cu botul pe labe si ne-a obligat sa ne maturizam. Sa devenim aplicati si mai putin entuziasti si veseli (nu e nicio usuratate in asta; cred ca o mare idee de comunicare vine cu si produce tropote de bucurie la consumator, la client, in agentie).
Am pierdut din idealismul profesiei si am castigat pragmatism. Suntem cu totii mai businessmeni. Am vazut agentii care au disparut, branduri lideri de piata care au optat sa nu cheltuie decat niste firfirei in dialogul cu consumatorii sai, someri produsi de advertising, pitch-uri cu 7 agentii care nu s-au concretizat in nimic, propuneri de campanii de cate 50 de pagini din care a iesit la lumina doar un banner animat, research-uri care nu ne-au invatat mai multe, ci ne-au dezvatat ce stiam.
Si atunci, privind acest context, cred ca fiecare pitch a fost, in felul lui, pitch-ul anului. La toate au fost prezente nepermis de multe agentii, mizele de comunicare au fost intotdeauna mari, bugetele promise contrastand in rotunjimea lor cu situatia economica a tarii.
Dintre toate insa, unul a fost parca diferit. Mai serios, "ca pe vremuri". Neparticipand la competitie, nu am detalii pertinente. Pot sa spun insa ce s-a vazut de la mine. Pitch-ul Ursus mi s-a parut singurul care a contrazis peisajul licitatiilor bizare din 2009. Un brand important in piata berii, cu o lunga istorie de comunicare sustinuta mereu de bugete grase, si-a schimbat agentia facand o miscare radicala, de la multinationala la agentie locala, schimbare care s-a concretizat apoi rapid cu o campanie costisitoare ca productie, foarte vizibila in termeni de media, purtand un alt ton, marca a agentiei castigatoare.
