Cand m-am napustit sa iau spuma spotului Servus, am gresit acuzand o inexistenta exploatare de minori. Drept pentru care, inainte sa purced la analiza spoturilor Burger (Pet, Doza, Sticla) cu Toma Caragiu, mi-am luat un ragaz de doua saptamani.
Un vechi amic din Propaganda (agentia care gestioneaza ambele conturi) a promis ca ma scoate la o bere (nu stiu daca de-a clientilor sai...), prilej cu care aveam de gand sa-l descos de inside-uri. Voiam, printre altele, sa-l intreb daca s-au obtinut usor drepturile de folosire a secventelor de arhiva. Optiunea pentru citatul cinematografic in reclame a mai fost luata acum vreo zece ani, intr-o campanie Pagini Aurii, care folosea cut-uri din "Profetul, aurul si ardelenii"; si acum cinci ani, de catre candidatul la presedintie Gigi Becali, care a inclus in propriul clip electoral secvente din filmul Mihai Viteazul. In primul caz, Mircea Diaconu, unul dintre "ardeleni", a revendicat public plata pentru folosirea propriei imagini in scop comercial. Respectiv, in scop electoral, in cel de-al doilea caz, cand a fost randul Oanei Pellea, fiica si mostenitoarea marelui Amza, sa pretinda roialitati. In ambele cazuri clientul platise, dar banii mersesera catre o uniune artistica de tip sindical, care ii reprezinta pe regizori (considerati legal unicii autori ai operelor). Actorilor, ca si recuziterilor, sunetistilor etc., li se cuvin doar asa-zisele drepturi conexe, care nu prevad plati ulterioare.
Comentarii