Nu, nu intentionez sa fac o comparatie intre calitatile muzicale ale celor doi, ci mai degraba intre modelele de business pe care le reprezinta si modul in care au interactionat ei cu publicul mioritic.
Dar sa-i luam pe rand: timp de mai bine de 6 luni, Madonna a fost promovata agresiv drept evenimentul muzical al anului, si asta intr-un an deloc sarac in astfel de manifestari. Lucrul asta s-a vazut si in bugetul investit in promovare, Madonna fiind prezenta peste tot, de la clasicele postere, la sms-uri, in spoturile sponsorului principal, in PR sau din ce in ce mai des la radio si posturile tv muzicale. Cu exceptia mediului rural, nu cred ca a scapat prea multa lume din Romania fara sa stie ca Madonna vine si cine o aduce. Pana aici totul ok, un coop intre doua branduri puternice, din care, aparent, aveau de castigat amandoua. Dar, in joc intra organizatorul sau, altfel spus, distribuitorul. Distribuitor care, desi nu are o locatie pe masura, hotareste, pe buna dreptate, ca nu poate pierde o asemenea ocazie. Madonna nu pare deranjata de asta si, spre deosebire de alte nume vehiculate, accepta sa vina la Bucuresti. Aproape ca si cum ai face o lansare de produs in mijlocul campului pentru ca n-ai avut nicio locatie disponibila.
Promovarea agresiva se dovedeste a fi foarte eficienta, se creeaza asteptari, toata lumea vrea la concert, se vand sensibil mai multe bilete decat prevazut initial sau decat permite locatia. Desi se vand mai multe bilete, organizarea la fata locului nu pare sa fi suferit ajustari si totul lasa impresia ca a fost gandit la scara mai mica. Inghesuiala la intrare, ghisee cu jetoane putine, baruri la fel, iar sa ajungi la toalete un adevarat test de supravietuire. Totul bine asezonat cu foarte mult praf, ca deh, daca nu esti pe un stadion care trebuie protejat, atunci de ce sa-ti bati capul cu un parc care oricum va mai fi calcat in picioare la foarte scurt timp de un festival al berii? Romaneste, dam vina pe vreme, ca n-a plouat de mult, s-a uscat iarba si ca lumea prea s-a imbulzit la concert in loc sa mearga titpil sa nu ridice praful. Din nou treaba "distributiei".
Dar vine si momentul mult asteptat, se face ora anuntata si liniste. Da, liniste. Timp de mai bine de 1 ora liniste, praf, nervi si transpiratie. Intr-un sfarsit, Madonna intra pe scena. Evenimentul muzical se dovedeste a fi mai degraba o demonstratie de marketing, costurile concertului fiind probabil acoperite din "spatiul" ocupat de branduri ca Nike, Adidas sau RayBan. Madonna incearca sa interactioneze cu publicul, dar nu nimereste mesajul si strange un buchet de huiduieli. Dupa mai putin de 2 ore, Madonna dispare lasand in urma ecranele pe care scrie "game over", iar publicul nu stie cum sa plece mai repede, dezamagit de interactiune.
Nici brandul, nici produsul Madonna nu livreaza la nivelul asteptarilor create, iar asta corelat cu greselile "distributiei" dauneaza si celuilalt brand partener. Niste mii de "consumatori" nemultumiti n-ar fi asa grav, raportat la impactul national al campaniei de promovare. Dar ce te faci cu media care vine si da cu bata in balta si strica in cateva zile si cateva editoriale o mare parte din efectul uneia dintre cele mai concertate campanii din 2009?
Leonard Cohen pe de alta parte are parte de o campanie de promovare mult mai eficient dozata; mixul fiind aproximativ acelasi, dar mult mai atent planificat. O a doua diferenta majora apare la nivel de distributie, care, vazandu-se parazitata de festivalul de bere mentionat anterior, hotareste sa schimbe locatia concertului cu mai putin de 2 saptamani inainte de eveniment, provocandu-si un mic cosmar logistic doar ca sa fie sigura ca platitorii de bilete se vor putea bucura de Cohen pe masura banilor platiti, deloc putini de altfel. O alta miscare inteligenta, in magazine apare discul cu inregistrarea concertului din Londra, o alternativa pentru cei care nu-si permit sa plateasca biletele si, in acelasi timp, o optiune pentru cei care vor sa aiba exact playlistul cantat si la Bucuresti.
Pastrand proportiile, dupa numarul de oameni de pe stadion, comunicarea pare sa fi fost cel putin la fel de eficienta ca in cazul Madonnei. In seara concertului totul pare in regula la noua locatie, se circula usor, esti indrumat din 10 in 10 metri catre locul tau, iar Cohen isi face apatitia pe scena la 8 fix, asa cum fusese anuntat. Urmeaza aproape 3 ore de cantare, din care 45 de minute de bisuri cu public in picioare aplaudand. Spre deosebire de Madonna, Cohen primeste flori si mai canta 15 minute. Mai mult decat atat, in zilele urmatoare trebuia sa ai noroc sa mai dai peste un cd/dvd cu concertul din Londra. Asta intr-o tara in care lumea nu se imbulzeste sa cumpere muzica.
Stiu, o sa-mi spuneti ca cei doi nu sunt din aceeasi categorie si ca in cazul lui Cohen nu vorbim de mainstream ca la Madonna. Absolut de acord, dar comparatia se bazeaza pe principii, mai degraba, decat pe segmente de piata.
Revenind la oile noastre, intrebarea care se pune e: ce fel de brand va doriti - o Madonna sau un Cohen? Dupa care mai vin doua, cel putin la fel de importante: produsul livreaza la nivelul comunicarii? Dar cu distributia cum stati?
Comentarii
Cohen a demonstrat de-a lungul timpului ca este un MARE POET si canta cu SUFLETUL. Te face pur si simplu sa traiesti muzica lui- echivalentul calitatii in industria muzicala. Este adevarat ca fara comunicare, publicitate, produsul nu are impact asupra pietii, consumatorilor, insa concertul cu Cohen a demonstrat contrariul.
Oamenii s-au dus la Madonna din curiozitate si admiratie fata de stilul practicat de ea de-a lungul timpului, insa la Cohen lumea s-a dus din respect pentru creatia lui, din placerea si starea de spirit cu care ramai si atunci cand asculti un CD cu Cohen, din admiratie,consideratie si evident...cultura muzicala.
Cohen si-a pastrat integritatea, onoarea, respectul, pe cand Madonna...stiti si voi...
Cu privire la distributie...Cohen 10, Madonna 2. Astea sunt notele mele....nu vreau sa intru in amanunte...insa asa vad eu lucrurile.
Best regards,
Lucia
Dar sunteti simpatici :P