In al doilea an in care s-a facut Ziua Barbatului, in 2008, 5 mai a cazut intr-o luni. Desi locatia pentru sarbatorirea Zilei Barbatului era bine ascunsa intr-un cotlon din Parcul Tineretului, 40.000 de oameni au venit sa asculte muzica, sa vada masini, motoare si fete frumoase si sa bea cantitati respectabile de Bergenbier. Repet, intr-o luni dupa-amiaza.
Cu o zi inainte, eram invitat, timp de o ora intreaga, la emisiunea Mihaelei Radulescu, sa vorbim despre Ziua Barbatului, iar in lunea respectiva, am mai avut parte de o ora la Teo, pe Prima TV, si de inca o ora la Dan Capatos, pe Antena 1. In total, 3 ore de talk-show pe aceeasi tema, fara sa fie platite sau aranjate in vreun fel.
In primul an, 400.000 de oameni semnasera pentru infiintarea Zilei Barbatului, iar in al doilea, peste 150.000 semnasera pentru a introduce in Parlament un proiect de lege ca 5 mai sa fie declarata zi libera nationala. Despre indicatorii de brand nici macar nu mai e nevoie sa vorbesc. Pentru mine, asta a insemnat ca iesiseram din publicitate si intraseram in viata oamenilor. Pacat.
publicat in Suplimentul ADfel
