Vara inchid televizorul. Rerun-uri, razuiri de etichete si flip screen-uri cu premii pe patru roti, promotii, vacante cu gasca, priza directa, gafe, moderatori suspect de joviali, vedete cu briza-n plete si nisip intre destele din slapi, socuri, concursuri, Teo la munte si la mare, in orice imprejurare, perechi biblice sezoniere si don juani in cracanei - estival deghizata cutie a Pandorei asteapta greseala. Cu un banal switch on am dat de belea.
De la prima ochire, toate-s vechi si noua toate: ProTV-ul baga la grafica de post gaselnita frantuzeasca de acum doi ani a falsei perspective, impanata, in stil caracteristic, cu silicoane si bikini, ProCinema "ne prinde" fix ca TVR2-ul de acum cinci ani, "uitind" doar agrafele de siguranta si faptul ca telespectatorul nu e atit de senil precum pare, de TVR2 ce sa mai zic, stie toata lumea ca nu-i HBO. Mi-a scapat printre dinti un mtv-ist "once is not enough, recycle" si am asteptat primul calup publicitar: schimbare de decor, frenezie sexuala, melange de clisee cinematografice, veioze rusesti cu lava si sloganuri echivoce, nou-nascuti instant, o intreaga "linie tehnologica" - de la intrare pina la livrare - comasata intr-un Scurt Tratat Disparat de Sexologie de Sa Moara Bebe.
