Cu multi ani in urma, prea multi pentru a fi mentionati, urmaream un interviu televizat al unei persoane din departamentul de marketing al Coca Cola Romania. Nu tin minte contextul si chiar as fi uitat cu desavarsire intregul interviu - desi, in acea perioada, pe langa semnificatia sa comuna, marketigul avea si o aura fascinanta, ca orice gadget abstract adus de briza occidentala si depus in palmele batatorite de atatea aplauze ale potentialilor intreprinzatori mioritici - daca respectiva doamna/domnisoara n-ar fi folosit intr-unul dintre raspunsuri o sintagma ce mi-a ramas intiparita in memorie: "stare de spirit". Bineinteles, sintagma era asociata unei bauturi racoritoare. Tanar fiind, naiv fiind, am inceput sa vorbesc cu televizorul: "ei hai, sa fim seriosi, cum vine asta, stare de spirit? Doar vorbim de-un cico. Cred ca exagerezi".
Anii au trecut (ca sa vezi!), starile de spirit s-au inmultit, iar eu am realizat ca ele nu-s decat arme din rastelul marketingului, absolut necesare intr-o lume in care a devenit desuet sa bei de sete. Cu ideea m-am impacat, insa n-am reusit nici pana acum sa scap de tristetea provocata de faptul ca Brifcorul n-a trait destul pentru a deveni si el o asemenea stare. O reparatie este necesara: declar acum Brifcorul, post-mortem, drept o stare de spirit, o filozofie de viata. Proasta.
Poetul, metafora si racoritoarea
Aboneaza-te la newsletterul IQads cu cele mai importante articole despre comunicare, marketing si alte domenii creative:
