Cu multi ani in urma, prea multi pentru a fi mentionati, urmaream un interviu televizat al unei persoane din departamentul de marketing al Coca Cola Romania. Nu tin minte contextul si chiar as fi uitat cu desavarsire intregul interviu - desi, in acea perioada, pe langa semnificatia sa comuna, marketigul avea si o aura fascinanta, ca orice gadget abstract adus de briza occidentala si depus in palmele batatorite de atatea aplauze ale potentialilor intreprinzatori mioritici - daca respectiva doamna/domnisoara n-ar fi folosit intr-unul dintre raspunsuri o sintagma ce mi-a ramas intiparita in memorie: "stare de spirit". Bineinteles, sintagma era asociata unei bauturi racoritoare. Tanar fiind, naiv fiind, am inceput sa vorbesc cu televizorul: "ei hai, sa fim seriosi, cum vine asta, stare de spirit? Doar vorbim de-un cico. Cred ca exagerezi".
Anii au trecut (ca sa vezi!), starile de spirit s-au inmultit, iar eu am realizat ca ele nu-s decat arme din rastelul marketingului, absolut necesare intr-o lume in care a devenit desuet sa bei de sete. Cu ideea m-am impacat, insa n-am reusit nici pana acum sa scap de tristetea provocata de faptul ca Brifcorul n-a trait destul pentru a deveni si el o asemenea stare. O reparatie este necesara: declar acum Brifcorul, post-mortem, drept o stare de spirit, o filozofie de viata. Proasta.
Prima vizionare a spotului Fanta-Bamboocha a fost pentru mine un fel de pilula uite c-am uitat. Sa-i zicem galbena si sa-i atribuim miraculosul efect de a conferi calitati de profet celui ce-o ingurgiteaza. Pentru ca am stiut imediat ce va urma, pisica aceea o mai vazusem o data (aceasta trimitere la Matrix naste nevoia unei mici paranteze fara legatura cu restul articolului. Falsitatea teoriei prezentate in respectivul film este extrem de usor de demonstrat, tocmai considerand aceste nesfarsite repetitii ce ne domina vietile. Daca biata pisica era un simplu "glitch", noi suntem niste erori fatale de programare. Pustii din zilele noastre ar face o matrice mai performanta. Daca nu ma credeti, intrebati-va: ce-i nespalata, bluza sau dantura?). Glissando over, sa continuam. Era doar o chestiune de timp pana cand intr-un comunicat urma sa fie recitata cunoscuta poezie: ""Bamboocha" este o atitudine, o stare de spirit, o filozofie de viata. ". Ghiciti de unde am luat citatul.
Daca credeti ca in continuare voi comenta spotul, veti avea o surpriza. Partea a doua a acestui articol are legatura cu o fateta mai putin vizibila a marketingului, cu o formula de promovare mai rar intalnita. Zilele trecute, sediul firmei pentru care lucrez a fost vizitat de o echipa foarte bine alcatuita. Trei domnisoare ne-au diversificat ziua cu baloane umplute cu heliu si pack-uri de Fanta-Bamboocha, o oferta ce n-ar fi avut sens s-o refuzam. Din pacate, la un moment dat, tocmai domnisoarele au trebuit sa plece, lasandu-ne, pe langa cele mentionate deja, si o foaie A4 prinsa intr-un panou. Pe ea, o poezie! Scrisa in stilul glumitelor pe care orice persoana mai sperioasa din fire le trimite la cel putin 10 adrese de e-mail. Dar sa vedem cu ce ne-a incantat acest Elena Farago al copywriting-ului romanesc:
"Subsemnatul
Buna ziua, domnul sef!
Azi m-a apucat un chef,
Sa-mi iau lumea-n cap, pe bune,
Sa ma Bamboochesc prin lume!
Cate zile vreti sa-mi dati?
"Cate zile vreti sa stati!"
Asta-i raspunsul corect
Pe care-l astept, direct!
C-am deschis azi dimineata
Fanta rece, de la gheata
Si din sticla, ce-aud: uau!
Bulele asa-mi spuneau:
"Ia-ti amice un concediu
Ca e singurul remediu
La sedinte, stress si chin:
Traieste viata din plin!
Ia-ti prieteni si porneste
Du-te si te Bamboocheste!"
Si acuma, tin'te bine:
Sefule, nu vii cu mine?
Inaintata Domnului Sef astazi ......................................... de la birou, dupa
doua sticle si ceva de Fanta
De acord
Semnatura Sef"
La o prima citire, observam un lucru aproape senzational: are rima! "Sef" cu "chef", "dati" cu "stati", "concediu" cu "remediu" si asa mai departe. Din pacate, la o a doua citire, mai observam un lucru: cu toate bulele soptitoare (whispering bubbles), este plata ca o apa chioara. Sau invers. Sau ca o scandura. Sau ca orice alt simbol al platitudinii. In mod clar, a fost scrisa cu penita intr-o mana si nivela in cealalta. I-as zice in toate felurile, mai putin "opera de trei parale", pe care, dimpotriva, as oferi-o drept mic indrumar celor ce intentioneaza sa rupa si sa umple gura targului cu versurile lor. Un mic exemplu:
"Intr-o zi de sarbatoare
Zace-un om pe chei rapus.
Dupa colt se sterge-o umbra
Mackie-Sis e
dar s-a dus!"
La a treia citire, deja am inceput sa-mi pun problema targetului. Nu stiu ce deceptii o fi suferit autorul la locul de munca, dar tin sa il asigur ca in toate firmele pe care am ajuns sa le vizitez am decelat semne de inteligenta de tip matur. Oricat de greu de crezut ar fi, angajatul obisnuit nu bea din biberon, nu se joaca cu cuburi de lemn (Lego e alta poveste) si, ceea ce e mai important, nu se entuziasmeaza chiar la orice termen, fie el si de origine polineziana, astfel incat restul sa nu mai conteze. Sa fim seriosi, poate doar copiii de scoala primara sa aprecieze talentul de versificator al anonimului autor.
Ca o astfel de initiativa sa aiba efectul dorit, compozitia trebuie sa aiba un ritm debordant si umor pe masura. Nu reusesc sa inteleg cum a ajuns aceasta non-capodopera in faza de distributie, cand un test extrem de simplu era la indemana: puteau s-o puna pe perete la ei in agentie si sa urmareasca reactia celor ce-o citesc. O unda verde ar fi constituit-o faptul ca cel putin trei sferturi din cei ce-ar fi citit-o ar fi izbucnit in ras. Nu cred ca exagerez daca estimez la 50 procentul celor care-au spus "Ihim, dragut", restul fiind transanti: "what the la dracu is this".
Totusi, desi clasa muncitoare nu-i tocmai un grup restrans, am reusit in final sa izolez targetul: marmotele Milka (ei da, pana si aia care era cartita).
Pana la urmatoarea stare de spirit, va mai las cateva versuri:
Public stimat, povestea s-a sfarsit.
Si (e) banala ... ca o cioara!
(Ramane un stihar neiscusit)
Si un hardau cu apa chioara.
