Sint sigur ca berea a fost prima bautura "pentru oameni mari" pe care mi-o amintesc la mesele de duminica. Sint la fel de sigur ca, inainte de primul pahar cu bere, a fost primul git tras din sticla cu otet. Asta daca tot vorbim despre bauturi oarecum alcoolice.
Probabil ca un sociolog experimentat ar putea face astazi legatura dintre atractia mea de-atunci fata de sticla cu otet alimentar si simpatia mea de-acum pentru o sticla cu vin pe gustul meu. Dar asta e alta poveste Beam bere duminica, la masa. La "felul doi", dupa ce galustele din supa de pui a sora-mi (putin mai tari la mijloc, ca pentru gurmanzi) stirnisera din nou aplauze si farfuriile intinse gazduiau cu emfaza varianta solida a aceluiasi pui nascator de supa. Berea fojgaia din spuma-i vesela alaturi de farfuria in care copanul se lafaia linga o portie de mazare aburinda sau linga un norisor galbui de piure de cartofi.
Mi se spunea ca e bine sa stiu din vreme ce inseamna un pahar cu bere sau cu vin la masa de prinz. Sa stiu sa accept un pahar si sa ma gindesc foarte bine daca-l vreau si pe al doilea. Dupa multi ani si mult mai multe navete intregi, aveam sa aflu ca bautura e stiinta grea, de care ori te tii cu seriozitate, ori nu te mai apuci.
In Romania se bea bere. Multicica, dupa cum spun cifrele de vinzari sau cercetarile comandate de producatori, de publicitari de statisticieni Aceleasi cercetari spun ca e preferat consumul in timpul sezonului cald, ca sint preferate variantele "sticla" sau "halba" in detrimentul "metalului". Vine tare din urma berea la plastic, preferata de adeptii pricipiului conform caruia berea e toata la fel, indiferent de marca, iar principala coordonata in alegerea sa trebuie sa fie raportul cantitate/pret.
Romanii beau mai multa bere in grup si motive pentru "o bere" gasesti la tot pasul. O confirma Bergenbier in spotul cu partida de billiard. In consecinta, majoritatea marcilor de bere plaseaza grupul in centrul creatiilor publicitare si asta de ani de zile. Dau dreptate in parte celor care considera ca berea, ca licoare bahica ( si dam aici cu tifla celor care inca mai zic ca berea e aliment ) nu are filozofie. Sigur, pina si Jaga, speculantul de bilete din fata Cinematografului "Bucuresti", poate sorbi dintr-un pahar cu vin mijind ochi experti, il poate adulmeca precum Sherlock Holmes urmele criminalilor si asa mai departe pina la imitarea perfecta a degustarilor simandicoase.
La fel accept si parabola vreunui pasionat de vinuri care imi va explica diferenta stilistica dintre fermentare si fierbere, dintre invechire sobra si obraznicie acidulata, cu guler. In definitiv, judecind frust si deloc strimb, filozofia incepe atunci cind sticlele se golesc. Asa ca vedem in spoturi baieti veseli care beau bere impreuna, in drumul catre o veselie si mai profunda.
Baietii Bergenbier beau impreuna, la fotbal, pe munte, in drumetie, la terasa, in bar Baietii Golden Brau beau bere impreuna, pe bloc, la fotbal, in scara blocului, la restaurant, in fata televizorului Baietii Tuborg beau bere impreuna, la mare, in bar, sub papucul prietenelor, desfac sticle cu ochii Baietii Ursus beau bere impreuna, la petrecere, pe cimp, in frigiderul lui Ilie Nastase, la fotbal Baietii Ciuc ( unde-or fi disparut ? ) beau bere impreuna, in tren, in bar, la pisicina Baietii Noroc beau bere impreuna, la pescuit sau la iarba verde. In tabara "fetelor" nu se bea bere si fetele fine spun ca barbatii fac burta din cauza berii. Ei, au si ele nemultumirile lor De fapt, cine stie ce-or fi birfind baietii linga sticlele si paharele cu bere, departe de urechile lor vigilente
In mare, berea la romani e reprezentata prin grupul binecunoscut, hahaieli, bancuri cu adaos diferit de sare, sport si asa mai departe. Cu toate astea, in lume sint o multime de marci de bere carora creativii au reusit sa le croiasca o filozofie. Fie ea si filozofia misogina atit de spumoasa din campaniile mai vechi pentru Miller Light.
Publicitarii de "dincolo" au depasit in mare parte era galagioasa a grupului de amici "de bere". Au mers mai departe, catre valorile ceva mai inteligente ale gagului, ale fraternitatii masculine sau prieteniei. Unii chiar au reusit sa creeze slogane geniale, altii au facut bancuri pe tema contraindicatiilor berii ori au construit filozofie pe spinarea pretului sau ridicat. Am apreciat si noi "Fabrica de Pitici - Saftica" , ba chiar si campania de teasing de la relansarea marcii "Bucegi".
Vorbeam cu admiratie in articole precedente despre vechile spoturi Golden Brau sau noile spoturi Bergenbier. Dar parca tot nu se face primavara. Parca ne-am cam plictisit de aceeasi si aceeasi reteta, de acelasi grup mai simpatic sau mai anost, de modalitatile devenite clisee in spoturile publicitare create pentru marcile romanesti de bere.
Refuz sa cred ca bautorul roman de bere e un tolomac in majoritatea lui. Dar am mai stabilit la un moment dat ca noi luam aproape totul la gramada. Paradoxal. Noi, care inca nu apreciem avantajele comerciale oferite da sacul de sase kilograme de detergent. Putine sint marcile romanesti care au hotarit sa foloseasca alte mijloace decit cele amintite mai devreme. Unele cu succes, altele - fara.
Cum spuneam, Bucegi a facut cite ceva. La fel si Silva, care se bucura de o certa popularitate regionala. Din pacate, nu putem scoate nici o vorba despre Stella Artois in rind cu berile romanesti, chiar daca ea se produce intern.
Romanii au respins destul de brutal berea "colorata", in ciuda faptului ca Silva neagra, Efes Dark si Ciuc Black au avut "perioadele lor de glorie". Dar parca tii in palma tot chinul natiei irlandeze si intreaga lor tarie de caracter atunci cind "te arunci" la un pahar cu Guiness. Cred ca e singura bere care-mi retrezeste de fiecare data simpatia si admiratia pentru originile sale, pentru St. Patrick, pentru Collins, pentru bunicul lui O'Toole, pentru Riverdance, pentru The Pogues...
N-am baut Guiness in Irlanda. Inca n-am fost in Irlanda. Dar imi aduc aminte de o noapte petrecuta impreuna cu o sleahta de europeni intr-un Irish Pub din Cairns, Australia. O noapte in care n-a mai contat ca eram un sarantoc dintr-o tara murdara sau ca timpul petrecut de ei in scoala era direct proportional cu toate vacantele mele adunate la un loc. N-a mai contat ca "beneficiasem" de o cultura conform careia homosexualii ar trebui marginalizati sau chiar stirpiti. Nici macar faptul ca, dupa asa o noapte, majoritatea tovarasilor mei de exuberanta puteau dormi in timp ce eu incepeam lucrul la sase dimineata n-a mai contat. A contat acea negare a conditiei umane personale pe care o sorbeam odata cu un Guiness gros, laptos, putin incruntat, dar bonom ca un irlandez beat. Era scumpa, era peste puterile portofelului meu cel nou. Dar, in fiecare nou pahar, cautam cu infrigurare copilaroasa trifoiul schitat de barmani cu atita dexteritate in spuma densa si cafenie.
Berea nu e frate cu romanul. Nici macar sora cu el nu e. Dar, daca tot bem atita bere, de ce n-am promova-o si altfel ? Hai la o bere. Poate ne vine vreo idee...
