Atentie, ceea ce urmeaza nu este un comunicat al departamentului de PR, cu toate ca o parte din text poate fi asimilat idiomului acestuia. Am tinut sa incep cu acest lucru pentru a nu lasa loc de confuzii: n-avem de-a face cu un caz de "storytelling", evenimentul s-a desfasurat exact asa cum veti citi in continuare.
Joi seara, pe terasa La Motoare, astrele ce patroneaza AdBreak-ul s-au aliniat perfect. Asa se face ca am avut parte de o vreme excelenta, cu soare la inceput si semiintuneric aproape la momentul potrivit. Ca sa inchei rapid partea mistica, mai spun ca peretii cladirii s-au crispat de efort sub greutatea Adofililor, adunati cu (cel putin) 10% mai mult. Era normal, doar vorbim de superoferta Cannes. Nu zambiti, nu-i o superoferta ca toate superofertele, "speciala ca oricare alta", caci, din cate am inteles, a fost una dintre primele proiectii (daca nu chiar prima) post-festival. Din lume. Prilej cum nu se poate mai potrivit pentru un intermezzo Oscar-like: multumim celor care au facut posibila aceasta premiera, sponsorului, partenerilor media, Teodorei Migdalovici, invitatilor si, bineinteles, IQads-ului (nefiind implicat in organizarea evenimentului, imi permit sa adresez aceste multumiri colegilor mei in calitate de simplu spectator).
Ca orice eveniment care se respecta, AdBreak 5 a inceput cu o scurta asteptare, pentru a da timp celor intarziati sa constate ca terasa este arhiplina si, probabil, nu vor avea unde sa se aseze. Un impediment minor, mentionat doar pentru a sublinia ca numarul celor care au fost nevoiti sa bifeze optiunea "in picioare" este direct proportional cu indicele de popularitate. A urmat discutia dintre invitati, pe care multi ar putea-o incrimina pentru incarcatura emotionala vecina cu patetismul. Sunt sigur, insa, ca nici unul dintre cei prezenti nu o va face. Pentru ca au vazut ce a urmat. Ideea de baza pe care au sustinut-o invitatii e foarte simpla: Cannes Lions este unic, regele incoronat si universal recunoscut al festivalurilor in advertising, aspiratia tuturor maestrilor in ale aspirationalului, visul colorat al oricarui pasionat de publicitate. Eu am simtit si-o usoara urma de tristete, in special la invitatii ce reprezentau agentiile (Dragos Grigoriu de la Tempo si Alexandru Dumitrescu de la McCann ), probabil pentru ca stiu cat de departe suntem, inca, nu de un premiu, ce va veni pana la urma, ci de o medie calitativa a advertisingului din Romania care sa ne permita sa mergem la Cannes cu pretentii de membri ai acelei lumi selecte.
Si a urmat proiectia. Moment in care eu, cronicar de conjunctura, as prefera sa-mi las uneltele deoparte si sa va recomand, pur si simplu, sa cumparati DVD-ul ce va fi comercializat in scurt timp de catre organizatorii festivalului, pentru ca nu vad cum as putea descrie in cateva pasaje insiruirea de realizari absolut spectaculoase, momentele sclipitoare ale copywriterilor, talentul graficienilor, regizorilor sau actorilor. Impossible is nothing, aceasta pare sa fi fost sloganul sub care s-a concurat la Cannes anul acesta. Dar pentru ca pot sa-mi aleg ce sa imi amintesc, mai adaug, pe langa cele strecurate deja, doar aparitia surprinzatoare (pentru mine) a lui Blixa Bargeld, a carui voce senzationala a starnit aplauze chiar si din partea spectatorilor nefamiliarizati cu conceptul Einsturzende Neubauten.
Cu o asemenea colectie de clipuri, AdBreak editia a 5-a nu avea cum sa iasa prost. Dar pe o terasa primitoare, cu o vreme superba si o organizare aproape impecabila, a iesit cum nu se poate mai bine. Va fi o adevarata incercare pentru editiile viitoare sa se ridice macar la acelasi nivel, dar, excluzandu-ma iarasi din ecuatie, am incredere ca ceilalti colegi de la IQads vor gasi modalitatea de a o face.
