Pentru muritorii de rand care comit imprudenta sa astepte metroul pe peron (si nu intr-o cabina gonflabila de protectie), imaginea unui tip curatel, inarmat cu un pix, o legitimatie si un clipboard de care sunt prinse cateva foi stampilate s-ar putea sa fie familiara. N-o sa intru in detalii referitor la "strangatorii de fonduri" care nu se inscriu in categoria "curatei" si pe care i-ati vazut poate depunand prada pe inserate in portofelul capeteniei de trib (care uneori isi aduce angajatii la job cu masina).
Nu zic ca nu exista si cazuri disperate cu mana intinsa pe strada, numai ca uneori e greu sa-ti mai dai seama de care sa-ti fie mila si de care nu, iar cand vine vorba de campanii caritabile, destinatia banilor fiind incerta by default (pentru ca traim in Romania si asta inseamna ca n-avem incredere in nimeni si in nimic), tentatia de a-ti lasa generozitatea sa se dezlantuie pentru ca ti s-a rupt inima in doua ca la "Dansez pentru tine" nu-si face neaparat simtita prezenta daca nu exista un endorser serios, care sa garanteze ca traseul banilor e fix cel promis.
