Cand vine vorba de bani, nu mai exista bariere culturale, se estompeaza granitele, pentru ca banii sunt un limbaj universal. Asa ca, daca am luat drept exemplu ad-uri din Milano si Verona pentru a despica firul in patru despre bani, procente, socoteli, nu este neaparat un pas spre a descoperi cine stie ce insight despre italieni si cum se raporteaza ei la bani. Cel putin fata de ad-urile pe aceeasi tema de pe la noi, chiar nu-i mare diferenta.
Da, e adevarat ca e alta limba - stim cu totii ca limba lui Traian e mai melodioasa -, dar in rest vorbim tot despre incredere si efort comun pentru bunastare. E si normal, ca bancile tot acelasi lucru fac oriunde in lume. Unde mai pui ca e si criza economica si trebuie sa insiste pe ideea de incredere, indiferent de contextul cultural.
Nu conteaza de unde vii, daca te opresti la banca noastra
Dar apropo de uniformizarea mesajului pentru mai multe culturi, G.finance (Gabetti Property Solutions) si-a tradus mesajul pentru mai multe popoare. Si bineinteles ca italienii, in marinimia lor, s-au gandit si la romanii care lucreaza acolo, poate isi fac un credit sa le mai umfle putin economia. Oricum, bancile nu fac nicun fel de discriminare. Clientul e binevenit indiferent de nationalitate.
Mesajul G.finance e dincolo de cuvinte, de aceea poate fi tradus cu usurinta. Mesajul "ne gandim la tine, inainte de toate" e de fapt un eufemism pentru "ne gandim la tine, cand vei plati dobanzile". Sigur, cosmetizat, din prisma diferitelor contexte in care ai avea nevoie de serviciile unei institutii financiare (credit pe termen lung, imprumut pentru o casa, leasing imobiliar) mesajul devine chiar uman. Plus ca ad-urile sunt pline de zambete si viata. Le lipseste culoarea ce-i drept. Dar cat sa se mai prefaca si bancile acum pe timp de recesiune? E cam alb-negru totul, ori supravietuiesc ori nu. E simplu.
Comunicare emotionala despre cifre si bani
Ce legatura au banii cu emotia? Ei, ba uite ca au. Poate nu cumperi fericirea cu banii, dar daca esti o institutie financiara de ce sa nu te joci cu sugestiile pana intr-acolo incat sa alimentezi iluzii. Iata de ce G.finance aduce in prim plan cupluri in cautarea unei locuinte sau Barclays mizeaza pe inocenta unui copil nerabdator sa primeasca o surpriza. Asta cu nerabdarea e clar un siretlic ca sa nu apara fata copilului in ad, ca parca era interzis. Sau poate la ei n-o fi. Oricum, copiii si bancile, combinatia ideala... pentru putin santaj emotional, ca altfel nu vad cum sa fie posibila alaturarea.
Cat de jucaus poate fi tonul cand vorbim de bani?
Chiar si cand nu apar copii in ad-uri, italienilor le arde de joaca cand vine vorba de comunicarea bancara. In Verona am gasit un ad care infatiseaza acest personaj hilar in sprijinul ideii ca la UniCredit Bank, contul tau respirsa, dispunand de flexibilitate foarte mare in ceea ce priveste optiunile de plata. De altfel, UniCredit e alaturi de tine in cele mai nebunesti demersuri, dand culoare ideilor tale. Sa recunoastem, si italienilor, ca si romanilor, le place gargara.
Chiar si cand spun lucuri serioase, nu uita de puterea de sugestie a unei imagini iesite din comun. Un card cu incuietoare, e imaginea perfecta, simpla, previzibila dar cu atat mai sugestiva pentru ideea ca siguranta banilor tai e in maini bune la UniCredit.
"Banca - bunul samaritean" pare a fi si deviza celor de la Intensa Sanpaolo, care sunt mereu gata sa-ti sara in ajutor. Colacul de salvare e metafora perfecta pentru disponibilitatea lor, motiv pentru care il afiseaza pe strazile din Milano. Din nou, previzibil. Economistul care calculeaza cea mai avantajoasa dobanda sau cele mai mici rate este tot un simbol usor recognoscibil. Unde mai pui si ca seamana cu profesoara spre care se indreptau fanteziile din liceu. Efectele memoriei afective vin ca un bonus.
Nu e usor sa fii banca in ziua de azi
Inainte de a incheia, trebuie sa mai mentionez ca, fara sa fie cu nimic iesita din comun, sau poate tocmai de aceea, comunicarea bancara in Italia mi-a atras atentia. E tintuita in tipare, incorsetata sa zambeasca fals in permanenta, ca o hostessa plictisita de job-ul ei, acela de a invita galant lumea la o petrecere cu muzica proasta si bautura putina. Dar sunt vremuri grele, si ultimul lucru la care ar putea renunta este rolul jucat, acela de partener stabil pentru tine, consumatorul care incepe sa se indoiasca de viabilitatea sistemului.
Comentarii