Interviu cu Dragos Grigoriu, Presedinte Tempo Advertising
E foarte interesant ce se intampla cu mintea omeneasca. Credeam pana de curand ca memoria este lineara, dar constat cu surprindere ca este modulara, ca exista "celule" de memorie de intensitati diferite si cu propriile "membrane" ce le izoleaza identitatea si le protejeaza de exterior. Nu, nu ma astept sa imi dea cineva premiul Nobel pentru aceasta descoperire, in primul rand pentru ca nu exista un astfel de premiu pentru psihologie si in al doilea rand pentru ca am abandonat psihologia de multi ani (din pacate), pentru a ma ocupa de o zona mai specializata, fiindca la noi se pare ca tot romanul s-a nascut antrenor de fotbal, analist politic si psiholog. Numai ca am facut asta doar ca sa constat ca romanul mai este nascut si copywriter (nu numai poet), si mai nou si marketer, fiindca a pronunta cateva cuvinte englezesti cu iz de advertising insotite de o privire ce se vrea inteligenta si de un zambet auto-suficient te califica automat in fata semenilor in liga de advertising/marketing a natiunii.
Experienta mea la Cannes este o astfel de "celula de memorie", si cu cat trece mai mult timp pe axa lineara a existentei, cu atat membrana ei se rigidizeaza si refuza sa mai comunice cu exteriorul. Cannes-ul si Romania sunt doua lumi rupte. Suntem prea romani, prea romanizati din pacate, pentru a intelege gratia pe care o presupune prezenta la un astfel de eveniment, iar daca incerci sa devii o prisma prin care sa incerci sa transmiti si celorlalti o parte din aceasta realitate, filtrata prin subiectivitatea ta, nu faci decat sa te izbesti de aceleasi mentalitati, de aceleasi micimi, de aceleasi metehne.
Exista totusi si altfel de romani, oricat de paradoxala sau de ciudata ar fi aceasta realitate ce pare o mutatie in egregorul nostru national. Oameni cu viziune, cu gratie, cu pedigree-ul unui spirit rafinat si aparent facand parte dintr-o comunitate globala a valorilor si profesionalismului. Ce cauta astfel de oameni printre noi mi-e cu atat mai greu de inteles. Mi-a fost greu sa inteleg cum este posibil ca omul care se misca cu atata diplomatie printre cei mai renumiti CEO de agentii sau de companii globale cu cifre de afaceri de miliarde de dolari, schimband impresii, carti de vizita sau angajand eventuale vizite sau propuneri de colaborari este un roman - Dragos Grigoriu. Mi-a fost greu sa inteleg cum e posibil sa avem in Romania un astfel de lider, de catalizator de energii, viziune, dorinta de a fi acolo, in aerul rarefiat al unui Everest Publicitar. In sfarsit, realizand totusi toate astea, mi-a fost imposibil sa inteleg de ce Tempo nu e pe scena, la festivitatea de premiere, sau de ce Dragos Grigoriu a simtit nevoia sa-si ia o vacanta de cativa ani, distantandu-se de publicitatea romaneasca. Intors in tara, le-am inteles pe toate. Romania funtioneaza ca un acid subteran al sufletului, te erodeaza, te toaca marunt si la foc mic.
Dragos Grigoriu pare insa pregatit pentru a schimba ceva in publicitatea de la noi si personal ma astept la lucruri interesante din partea Tempo. In ce ma priveste pe mine, acest interviu facut pe terasa hotelului Carlton, la 5 minute distanta de Palais du Festival, dupa incheierea festivitatii de premiere, este probabil una dintre ultimele ocazii in care voi mai vorbi despre Cannes. Voi incerca insa ca de acum incolo sa lucrez la standardele de acolo, in mijlocul unei natiuni nascute copywriter, marketer, strateg, sau mai simplu... roman. Asa cum spunea Emil Cioran, Romania are nevoie de o "schimbare la fata". Din pacate, va avea doar un "rebranding" care, chiar daca nu va fi facut de liga profesionista de fotbal, ci de oameni titrati in marketing sau advertising, va avea o lipsa majora, in ciuda tehnicilor, metodelor si metodologiei corecte. Ii va lipsi sufletul.
