|
IQads recomanda serviciile
|
|
Data: 05-01-2006
| Articol de
Alexandra Badicioiu
Advertising in a treia dimensiune
interviu cu Mihai Coliban, Creative Director Lowe
Satul sa imagineze cladiri in atelier, Mihai Coliban s-a apucat de publicitate intr-un moment in care, in Romania, breasla de abia isi contura identitatea. Dupa 10 ani munciti pe brinci, a ajuns Creative Director Lowe. Rememorind principalele etape pentru IQads, creativul marturiseste ca acolo unde sint bani si putere gasesti onestitatea mai greu, si atunci cind te astepti mai putin, ca cinismul si sensibilitatea se pot controla, asa cum si premiile la festivaluri se pot intelege cu vinzarile.
.
IQads: Lucrati de 8 ani in publicitate. Cum se vedea breasla in 1997?
Mihai Coliban: Opt ani de full time, adica aproape 24/7, impliniti si aniversati prin munca la data de 15 august 2005, dar am inceput, de fapt, prin martie '96, ca ilustrator freelancer. Deci la anul fac 10 ani de advertising, adica inchid un ciclu temporal, cel putin. Despre breasla as putea scrie un roman, dar nu voi spune decat ca erau alti actori, alte standarde, alte mijloace, alti clienti. Archive-uri erau si pe vremea aia, iar premiile la Cannes se luau si fara noi, ca si acum. Era o singura insula de creativitate, OFC’DMB&B, adica Our Fuckin’ Company, in care se mai intamplau experimente, accidental premiate la festivaluri. In rest, curgeau adaptarile si agentiile se zbateau in mediocritate. Dar invatau din mers, pe banii clientului, the hard way, adica reinventand publicitatea.
IQads: De ce ati ales publicitatea?
Mihai Coliban: Primul lucrator in publicitate pe care l-am vazut vreodata a fost Mircea Staiculescu. Mare noroc pe mine. Tipul era pe atunci director de creatie la Contrapunto, care a devenit mai apoi Tempo Advertising, avea masina de la job, venea la munca in bermude si in general facea toate tampeniile care-i treceau prin cap. Am lucrat cateva proiecte direct cu Mircea, eu ilustrator, dar faceam impreuna conceptele. El mi-a imprumutat primele Archive-uri pe care le-am vazut vreodata, era destul de nebun ca sa mi se para fascinant sa lucrezi in publicitate, iar eu eram usor satul de munca de atelier, de proiecte tehnice sau de amenintarea unui viitor cu sanse de succes peste 15 ani. Pornisem in cautarea unui venit stabil si rezonabil, asa ca un job din care doar desenand castigam intr-o zi de doua ori cat intr-o luna muncind ca arhitect mi s-a parut un motiv bun sa las putin, ziceam eu, deoparte cei aproape 10 ani de arhitectura - pregatire, studentie, munca de proiectare, master si sa ma arunc cu capul inainte. Am fost, cum spuneam, un an si ceva ilustrator freelancer pentru Tempo, dupa care tot Staiculescu mi-a propus sa ma fac art director. Am aceptat, dupa ceva saptamani de gandire, fara sa am habar ce inseamna. Deci, daca e cineva vinovat ca fac ceea ce fac acum, numai Mircea e... :)
IQads: Aveti regrete ca ati renuntat la arhitectura?
Mihai Coliban: Mult timp dupa ce m-am apucat de am fost convins ca nu am renuntat si ca voi putea sa le fac pe amandoua odata. Ceea ce am si reusit, pana prin '99, cand legatura mea cu arhitectura a culminat cu a intra in facultate, ca preparator, pe pile. Motiv pentru care examenul a fost o formalitate, dar m-am trezit intr-o lume anacronica si straina. Si nu prea mi-a placut. Asa ca am renuntat la gandul de a preda arhitectura definitiv, dar am ramas cu vinovatia ca nu lucram ceva la fel de semnificativ ca arhitectura pana prin 2001. Atunci mi-am dat sema ca desconsiderarea meseriei pe care o faceam nu ma ajuta sa progresez deloc, ba dimpotriva. Si a fost atunci ultima despartire de ideea de face arhitectura. M-am intors spre publicitate, am luat-o in serios si, zic eu, rezultatele se vad.
Ce e, totusi, extraordinar la Facultatea de Arhitectura "Ion Mincu" e ca te pregateste pentru multe meserii legate de expresia artistica pragmatica, adica derivate din design si nu din arta pura. Asa ca am adus in publicitate un anume simt al rigorii, un fler al compozitiei pe care il am, se pare, din nastere - "ochiul" nu ma inseala niciodata - dar, in primul rand, obisnuinta arhitectului de a adauga a treia dimensiune, orice ar insemna asta, o chestie care lipseste multor publicitari.
IQads: Care au fost cele mai importante lucruri pe care le-ati invatat de atunci?
Mihai Coliban: Ar fi o lista foarte lunga, de bune si de rele, laolalta. Dintre rele, ar fi ca acolo unde sunt bani si putere lupta e grea si fara principii, ca oamenii te judeca superficial, le e mai usor sa judece aparente sau sa aplice tipare decat sa faca efortul sa vada cum esti cu adevarat. Ca aceia care par a-ti fi cei mai buni prieteni sau pe care crezi ca-i cunosti se pot transforma in cei mai cruzi dusmani. Ca nu conteaza cat si ce faci, niciodata nu va fi de ajuns. Si cand toate astea se aduna pe capul tau si crezi ca e momentul sa te reorientezi profesional, apare si cate o raza de lumina si-ti dai seama ca mai sunt si oameni in industria asta, ca poti sa ai si prieteni, nu doar colegi, ca exista dragoste, onestitate si profesionalism! I want to thank the academy…
IQads: Ce greseli nu ati mai repeta?
Mihai Coliban: Sa folosesc softuri fara licenta si sa am incredere nelimitata in oameni. De prima au grija patronii, dar ultima nu prea-mi reuseste…
IQads: Aveti nevoie de muza?
Mihai Coliban: Cine zice ca n-are nevoie de muza e un mincinos. Muza e esentiala in orice e legat de creatie. Muza perfecta e obositoare, nu-ti mai dai seama daca esti pe drumul cel bun, prefer muza critica, usor enervanta, care contribuie, nu doar da cu gura. Cateodata iti proiectezi o muza si ti se pare ca tot ce faci, faci pentru ea. Merge si asa. Mai stiu sigur ca intangibilitatea muzei e castratoare. Dar
citeste mai departe »
|
|
|
1 [2]
[3]
next »
|
|
|
| Optiuni |
 |
| Comentarii |
|
| 1 |
super!
de 22decembrie1989 (2007-07-31 12:38:42)
foarte frumos interviu- ideile sunt limpezi, observatiile- pertinente, usor de asimilat; omul isi expune ideile exact cu simplitatea celui constient de rolul si responsabilitea sa; are mult bun simt, este realist si educat!
Bravo! Sunt surprinsa, deci se poate sa citesti un interviu in acest domeniu cu cineva care nu se lauda cu ce mare si tare era si cum fraierii aia nu reuseau sa il inteleaga; ei, recunosc, ar fi ei mai multi cu asemenea calitate-modestia- dar pacatuiesc neajustandu-si inteligent discursul...
|
| |
Pentru a comenta acest articol va puteti loga aici
|
|
|
|
