Aflat in pragul vietii de adolescent in Bucuresti, Andrei Cojocaru pleaca la Paris la parinti. Dupa ce-a terminat liceul s-a inscris la Sorbona, la Drept, pe care a si absolvit-o, trecand cumva peste fiorii unei plictiseli crunte. De trecut n-a trecut singur, ci s-a ajutat de DeviantArt pana s-a apucat de Photoshop si apoi de lucrul manual, pentru a crea colaje. Acum, dupa 4 ani de la plecarea din tara, se afla in pragul libertatii si era gata sa paseasca cu incredere.
Imediat dupa facultate, fara sa caute in deriva, se hotaraste ca publicitatea e compromisul pe care e dispus sa-l accepte: "un job serios si stabil dar in acelasi timp creativ". Ajunge la Publicis ca intern dar nu in departamentul de creatie, ci in cel de account management. Dupa 6 luni, primeste CDI-ul (contrat a duree indeterminee), pe care l-a considerat Holy Grail-ul inceputului lui in industrie. 6 ani si 4 luni ca International Account Executive la Publicis, unde a lucrat pe Orange, Coca-Cola, Yoplait si Heineken, s-au incheiat cu mutarea la CLM-BBDO.
Cu toate ca publicitatea a devenit jobul full-time, colajele au ramas in peisaj ca hobby-ul pe care il face de placere, si, ocazional, in regim comercial. Deci aveti de citit si despre campanii si despre colaje de 4/2,80m nascute intai digital, in fisiere de 16GB.
In Paris: cu Dreptul, colajele si publicitatea
Am ajuns la Paris cand aveam 16 ani, in 2003 - fix cand viata de adolescent la Bucuresti incepea sa devina interesanta. M-am mutat cu parintii, care au lucrat aici timp de cativa ani.
Dupa liceu m-am apucat de Drept, la Sorbona. Am inteles foarte repede ca nu e de mine… Cred ca asta a fost indirect unul dintre factorii care m-au impins spre colaje. Facultatea asta ma plictisea infiorator, mi se parea totul mult prea teoretic, aveam nevoie de ceva care sa-mi permita sa evadez un pic, ceva creativ si concret. Ceva care sa fie my thing.
Indirect, toata situatia asta m-a impins spre publicitate. Mi-am dat seama repede ca nu voi lucra niciodata in domeniul juridic. Publicitea mi s-a parut un bun compromis, un job serios si stabil dar in acelasi timp creativ, care iti permite sa muncesti cu tot felul de oameni talentati, creativi, fotografi, ilustratori, regizori si sa faci proiecte interesante, care vor fi vazute de zeci si sute de mii de persoane - si cu putin noroc, apreciate de o parte dintre ei.
Am inceput la Publicis ca stagiar in 2009, am continuat cu un contract de 6 luni si am primit apoi contract permanent, CDI (contrat a duree indeterminee) care e Holy Grail-ul contractelor pentru ca sunt putine sanse sa-l pierzi odata ce l-ai semnat. Am lucrat acolo pe Orange, Coca-Cola, Yoplait si Heineken. Din aprilie 2016 lucrez la CLM-BBDO pe marcile Wrigley (Orbit, Airwaves si 5 Gum).
Nu am avut ocazia sa lucrez in publicitate in tara, dar am prieteni in industrie in Romania, si din discutiile cu ei imi dau seama ca per total, conditiile sunt asemanatoare. Cam aceleasi relatii cu clientii, aceeasi pasiune, aceleasi bucurii si satisfactii dar si aceleasi griji, frustrari si nemultumiri.
O diferenta majora cred ca este bugetul: totul este mai scump in Franta.
Cea mai misto campanie
Este o campanie de care sunt foarte mandru si pe care nu o voi uita niciodata, datorita rezultatului, dar si intregului proces care ne-a adus la acel rezultat.
Este vorba de o campanie Coca-Cola Zero, numita Just Add Zero.
Totul a inceput in august 2013. Primim un brief de la Coca-Cola ca vor sa scoata un spot pentru Zero, dar ca nu prea au buget, dar sa le dam totusi niste idei si poate reusim sa facem ceva cu imagini stock… Incepea foarte prost povestea.
A continuat si mai prost, pentru ca in Franta, in luna august, toata lumea e in concediu, agentia era aproape goala. Singurul copy senior pe care l-am gasit mi-a zis ca nu are timp sa se ocupe de asta, mai ales ca e vorba de un spot cu imagini stock (e de inteles, si eu as fi raspuns acelasi lucru).
Noroc ca stagiarii nu au concediu, asa ca am prins un copy junior, i-am dat brieful, a doua zi a venit cu 2-3 scripturi, le-am prezentat clientilor. Nu prea erau ei convinsi de idei la inceput dar au dat mai departe scripturile la top management si acolo si-au facut efectul.
Trecand peste detalii si nenumarate peripetii pe toata durata proiectului, am trecut de la un buget de 200.000 € la 1,3 milioane si de la un fel de mood film cu imagini stock la un spot filmat in Africa de Sud regizat de Nima Nourizadeh, cel care a facut Project X si mai recent American Ultra cu Jesse Eisenberg si Kristen Stewart.
Stagiarul respectiv, Meric Settembre, care intre timp a devenit cel mai bun prieten al meu si coleg de apartament, a fost angajat in urma acestei campanii si am continuat sa lucram impreuna pana cand am plecat de la Publicis.
Povestea colajelor
Cand eram la facultate si ma plictiseam, tot ce stiam, ce simteam e ca am nevoie de o activitate creativa. Nu stiam insa care ar putea fi. Nu am studiat niciodata arta, nu am facut desen, singura mea activitate de acetst tip a fost o foarte scurta cariera de graffer, inceputa in tara pe la 14 ani si care s-a incheiat abrupt cand am ajuns la Paris.
Am dat de site-ul Deviant Art pe la sfarsitul lui 2007 si plimbandu-ma pe acolo am descoperit colajul. Nu as putea sa zic ce m-a atras initial spre mediul acesta. Poate faptul ca nu e nevoie sa stii sa desenezi sau sa pictezi ca sa poti crea ceva.
In mod ciudat, am inceput intai cu digitalul, m-am apucat sa invat Photoshop urmarind tutoriale si, pur si simplu, incercand sa fac si eu ce vedeam ca fac altii. La un moment dat insa am descoperit cativa artisti care lucreaza manual si am vrut si eu sa incerc, asa ca am luat un cutter, lipici si un teanc de reviste si m-am apucat de treaba!
Si asa au aparut primele mele colaje, in aprilie 2008.
Definitia colajului si perceptia lui
Colajul pentru mine reprezinta libertate totala. Poti sa pui impreuna in aceeasi imagine orice vrei, oricat de ciudata ar fi asocierea. Poti sa faci lucrari figurative, sa creezi peisaje si personaje si povesti sau poti sa lucrezi abstract cu forme si culori si texturi.
Singurele limitari sunt cele pe care si le impune artistul. Dar uneori asta poate fi o "problema", cand ai prea multe variante si posibilitati risti sa te pierzi. Asta e adevarat mai ales cand lucrezi digital, pentru ca poti sa schimbi orice, de cate ori vrei: forme, culori, etc.
Cand lucrezi manual, odata ce ai taiat o imagine nu prea poti sa dai inapoi; si dupa ce ai lipit-o, cu atat mai putin - as zice ca asta e singura limitare.
Stilul meu a fost mereu abstract, din ce in ce mai mult in ultima vreme, asa ca nu pot sa zic ca-mi impun o tema. Dar de multe ori imi impun anumite conditii: sa lucrez doar cu anumite culori sau sa nu folosesc mai mult de X elemente intr-o lucrare.
De vreo 3-4 ani incoace, am impresia ca colajul atrage din ce in ce mai multa lume, atat artisti care il practica cat si admiratori. Au aparut cateva carti pe tema asta in ultimii ani, vad expozitii, multe mici dar si cateva mai mari, workshop-uri, grupuri pe Facebook si Instagram, colective formate exclusiv din artisi care practica colajul in Franta, Marea Britanie, Spania, SUA, Australia. Colajul incepe sa fie la moda!
Procesul de lucru
Abordarea mea este in principal estetica, obiectivul meu e sa creez ceva care sa fie placut ochilor. Ochilor mei mai intai, si cu putin noroc, si ochilor celorlalti! Caut culori care sa se potriveasca impreuna, forme care sa se imbine armonios. De multe ori nu am o tema precisa, dar in mod clar rezultatul e influentat involuntar de starea in care ma aflu in momentul creatiei.
Procesul meu de creatie e urmatorul: scot in jurul meu zeci de bucatele de hartie, diferite poze sau forme geometrice gasite decupate din ziare, reviste sau carti si pur si simplu incep diferite compozitii. Din cand in cand mai fac o pauza si cand ma intorc la treaba vad daca sunt multumit de ce am facut sau daca e nevoie sa schimb un element sau chiar sa o iau de la inceput. Mi se intampla des sa o iau de la inceput.
Cand sunt multumit de compozitie incep sa dau la o parte bucatile de hartie, rand pe rand facand poze la fiecare etapa pana ajung la stratul cel mai de jos. Apoi incep sa lipesc diversele elemente si ma asigur, uitandu-ma pe poze, ca lipesc ce trebuie unde trebuie.
Cand nu lipesc… tai! Cand simt ca nu am rabdare sau inspiratie sa fac un colaj, iau la taiat reviste sau carti din teancurile pe care le-am strans de-a lungul timpului. Asa creez stocul de bucatele de hartie pe care le imprastii in jurul meu cand ma apuc de lucru.
Mi-e foarte greu sa zic cat imi ia in medie sa termin un colaj… Mai ales ca eu sunt singurul care decide cand e terminat! Mi s-a intamplat sa fac lucrari in 10-15 minute asa cum s-a intamplat sa petrec aproape o saptamana, cate 2 ore pe zi pana sa fiu multumit de rezultat si sa declar o lucrare terminata. Din pacate, inspiratia nu vine la comanda.
Colaje pentru BRD
Am facut de fapt doua comenzi pentru BRD la sfarsitul lui 2014 si ambele au fost posibile datorita Romanian Design Week! Pentru primul proiect am fost contactat de Leo Burnett. Cei de la BRD se pregateau sa deschida spatiile BRD24, spatii de servicii deschise non stop, si voiau sa fie decorate de artisti romani. M-au descoperit in catalogul RDW publicat de The Institute.
A fost prima mea comanda si brieful a fost… perfect! "Ne place ce faci, avem incredere in tine, poti sa faci absolut orice vrei! "
A fost un pic o provocare pentru ca nu lucrasem niciodata un format atat de mare: 4m inaltime si 2,80 latime. Lucrarea urma sa fie folosita in mai multe spatii, deci am fost obligat sa lucrez digital, la marimea reala. La sfarsit aveam un fisier Photoshop de 16GB!
Dupa vreo 10 zile am primit si cea de-a doua comanda pentru BRD. A venit prin The Practice care participau la organizarea galei de aniversare a 15 ani de la infiintarea bancii. Mai precis, 15 ani de la cumpararea BRD de catre Groupe Societe Generale. Aici ideea era sa creez o serie de ilustratii care sa prezinte diferite proiecte culturale sustinute de banca. Si aici brieful a fost destul de liber, singura conditie a fost sa folosesc imagini care sa reprezinte proiectele culturale respective.
Singura dificultate pe care am intalnit-o a fost sa imbin jobul adevarat cu activitatea asta paralela. Am fost nevoit sa lucrez seara si in weekend, si pot sa spun ca in cele doua saptamani cat am lucrat la aceste proiecte nu am dormit foarte mult.
Dupa aceea nu am mai avut comenzi de o asemenea anvergura, doar proiecte mai mici de flyere si postere si comenzi de la particulari. Am primit acum recent o comanda interesanta care o sa aiba vizibilitate mare, dar e inca work in progress, lucrarile vor fi publicate abia la toamna, asa ca momentan nu pot sa vorbesc despre asta, chiar daca mi-as dori mult s-o fac.
Cele mai misto lucrari
Nu e simplu sa aleg lucrarile preferate, pentru ca de cele mai multe ori, lucrarea cea mai recenta devine lucrarea preferata. Dar la fel de des, dupa o vreme, lucrarile mai vechi nu-mi mai plac. Mi se pare necesar si util sa fii intr-o oarecare masura nemultumit de propria munca, te obliga sa perseverezi, sa lucrezi mai mult, sa incerci tehnici si materiale noi, etc.
Printre cele 5 lucrari preferate se numara comanda pentru BRD24, despre care am vorbit mai sus, pentru ca a fost prima comanda "adevarata" si a venit ca o consacrare pentru mine, in conditiile in care in primii 3 ani de activitate artistica nu am spus mai nimanui despre ocupatia asta.
Alte lucrari care au ramas printre preferatele mele:
For Him si For Her. Doua colaje pe care le-am facut pentru o expozitie, prima la care am participat si care a avut loc la sfarsitul lui 2012 intr-o mica galerie din Wellington, in Noua Zeelanda.
CLOUDS103. O lucrare recenta facuta in cadrul unui proiect numit The Collage Club. E un grup de artisti, activ pe Instagram. Toti membrii grupului au aceeasi carte. In fiecare saptamana este aleasa o pagina si fiecare face o lucrare cu pagina respectiva. E interesant sa vezi in cate feluri diferite poate fi interpretata si folosita aceasi imagine. Am facut pana acum vreo 25 de lucrari pentru club, dar asta este preferata mea din seria asta. Mi se pare ca am nimerit bine culorile, formele se imbina placut… Am incercat sa repet performanta dar nu am reusit inca!
COPY/PASTE. E o serie relativ recenta (februarie, 2017), compusa din 9 colaje facute toate pe acelasi model. Formele si compozitia sunt identice, diferenta vine din imprimeul sau textura diferitelor elemente. Ideea era sa explorez legatura intre unicat si produs de serie, solutia pe care am gasit-o a fost sa creez 9 lucrari identice si unice in acelasi timp. Este proiectul la care am petrecut cel mai mult timp pana acum si care a fost cel mai "gandit": am incercat diferite compozitii, am masurat si taiat fiecare element la milimetru, am cautat imagini sursa cat mai diferite ca aspect ca sa creeze un contrast, etc.
ORCA: Asta este tot opusul seriei de mai sus si aduce un raspuns la intrebarea anterioara despre cat timp imi ia sa termin un colaj. Tin minte ca in seara respectiva incercasem sa fac o lucrare pentru The Collage Club cu "imaginea saptamanii". Dupa vreo 2 ore de incercari m-am dat batut, am invatat ca nu are rost sa te fortezi, cand nu iese nimic care sa-ti placa indiferent cat ai insista, e bine sa faci o pauza si sa incerci a doua zi. In fine, inainte sa ma culc m-am hotarit sa vad cu arata o panza pe care o vopsisem pe cu acrilic gri. O scot de la uscat, o pun pe masa de lucru, ma uit in jur la bucatile de hartie ramase de la sesiunea anterioara soldata cu esec… Si in 10 minute terminasem colajul!
Pe Delta Abstract l-am facut intr-adevar pentru o expozitie la Publicis, al carui scope era sa promoveze oamenii cu "talente ascunse", care au activitati artistice pe langa munca de zi cu zi de la agentie. Unii cu pictura, altii cu fotografie, caligrafie... eu cu colajele! Am fost singurul account care a participat la expozitie. Majoritatea colegilor habar n-aveau de treaba asta si am fost foarte placut surprins de feedbackul pozitiv pe care l-am primit!
Pe langa satisfactia personala ca munca mea este apreciata, m-am trezit si cu cateva comenzi noi de la oameni care prefera sa aiba pe perete o lucrare originala decat un poster cum mai au poate alti o mie de oameni.
Publicitatea ramane jobul iar colajele raman hobby-ul?
Haha e o intrebare foarte buna!! Momentan ramanem asa, cu publicitatea ziua si colajele noaptea. Ideea e ca incerc sa acord cat mai mult timp colajelor si creatiei in generale, vreau sa explorez tehnici si medii noi. Vreau de exemplu sa take it to the next level si sa trec de la hartie si panza la pereti, de la colaj propriu-zis la mixed media, sa lucrez cu vopsea, serigrafie, linogravura.
Idei si planuri sunt multe, ramane de gasit timp destul sa le pun pe toate in practica. Nu e exclus ca pe viitor, daca lucrurile continua sa avanseze asa cum imi doresc, sa fac la un moment dat o schimbare si colajele sa fie mai mult decat un hobby. Asa ca astept cu mare interes propuneri de colaborare.
