Prima varianta a scris-o acum doi ani si avea titlul Vizita. 11 variante mai tarziu, Pranz cu Sandra este aproape gata. Un scurtmetraj cu Teodora Mares si Smaranda Caragea, facut in timpul personal al echipei.
Andru Tanase este fotograf, dar acum patru ani si-a dat seama ca ar vrea sa surprinda si restul povestii din imaginea ”inghetata”. Iar Pranz cu Sandra este primul lui scenariu. Cum ajunge un scurtmetraj de la idee la ecran? Greu. Si cu mult entuziasm. Prin crowdfunding si ajutor de la prieteni.
Cum a inceput drumul spre film
Mi-a placut cinematografia de foarte mic insa doar ca spectator, crescand undeva in Arges si avand ca prieten foarte bun un televizor cu video incorporat.
Nu ma gandeam ca voi ajunge la un moment dat sa fac film, sau sa imi planific ori sa visez in directia asta.
Acum aproape 4 ani a fost prima data cand totul a parut mai real si mai aproape. Pe atunci faceam fotografie si simteam cumva ca, desi imi placea enorm sa “inghet” o fractiune dintr-o traire, aveam nevoie sa surprind si restul povestii, sa expun cat mai detaliat simtirile personajului meu, gandurile lui prin actiunile desfasurate, frumusetea reactiilor umane aflate in momente neobisnuite, situatii neprevazute sau de cele mai multe ori viata asa cum se desfasoara ea, nealterata sau ornata.
Pranz cu Sandra
Am scris scurtmetrajul “Pranz cu Sandra” intr-o prima forma acum 2 ani, initial avand numele de Vizita. Filmam un documentar despre tinerete si batranete si am avut sansa de a intalni niste oameni minunati care si-au depanat vietile in fata camerei cu atata sinceritate si deschidere incat efectiv am simtit ca trebuie sa ma apuc sa scriu.
Era primul meu scenariu si desi aveam cumva in minte povestea, totul a mers mai greu. Ma luptam cu emotiile, mai ales cu mine si nesiguranta ca este cea mai buna varianta posibila. Asa am ajuns la 11 versiuni ale scenariului :)
Povestea
Filmul urmareste incursiunea in ziua unei mame singure care isi asteapta in vizita fiica pe care nu a mai vazut-o de multa vreme, pregatirile pe care aceasta le face pentru ca totul sa fie perfect si pranzul pe care cele doua il vor avea impreuna.
Povestea doamnei Mara reflecta incercarea continua a parintilor de a pastra contactul cu copiii, care prinsi in tumultul vietii, ajung din ce in ce mai rar sa ii viziteze. In revers tocmai aceasta absenta face ca totul sa fie mai intens si mai emotionant.
Etape
Evolutia a fost fireasca si intr-o ordine realtiv standard, construind totul in jurul scenariului. Mi-a fost usor pentru ca am avut in jurul meu o echipa de oameni entuziasti, care iubesc mult filmul.
Impreuna cu Razvan Rebegeanu(DP) si Ciprian Tanasescu (EP) am inceput sa formam echipa si ni s-au alaturat in scurta vreme Sasha Tanase (AD), Cosmin Gurau(CO/D), George Suiu (CO/FP), Adela Manolache (MUA), Marius Simionescu (CS).
Dupa formarea echipei tehnice a urmat etapa de casting, care s-a incheiat fericit si magulitor. Stiam deja ca imi doresc sa colaborez cu doua actrite tare dragi mie, Teodora Mares si Smaranda Caragea, carora le-a placut scenariul si au fost incantate sa ni se alature.
Hopuri
Avand in vedere ca este un film independent scurt, unul dintre hopuri a fost lipsa de sponsori, insa prietenii ne-au sarit in ajutor printr-un crowdfunding si ne-au facut sa nu resimtim acest lucru. Le multumesc pentru sustinere, increderea lor a insemnat enorm pentru mine.
Timp
Filmarile si postproductia au durat cumulat 2 luni. Fiind insa un proiect independent, caruia i-am dedicat cu totii din timpul personal, start-ul a fost acum 6 luni, fiind intrerupt de proiecte comerciale. Curand va fi gata.
Planuri
Intre timp am scris un scenariu pentru un nou scurtmetraj pe care imi doresc sa il filmam cat de curand.
Am in lucru si un lungmetraj, inca intr-o faza incipienta, insa acum stiu unde vreau sa duc povestea si ce vor trai si simti personajele.
Promit sa revin cu detalii! :)
Promovarea
Probabil principalul obstacol in promovarea filmelor romanesti este existenta ei timida :) Totul evolueaza spre bine si asta implica si promovarea. Invatam incet cu totii si ce-mi place e ca se simte ca exista dorinta.
Clisee
Este foarte important ca acum se vorbeste de filmele romanesti. Clisee vor exista mereu.
Odata cu schimbarile de abordare, cu suportul financiar si implicarea crescuta, se va schimba si perceptia despre filmul romanesc.
Nu ma blochez in actual si nici nu ignor perceptia publicului. Cred insa ca fiecare dintre noi ar trebui sa se concentreze pe ce are de transmis si totul se va lega intr-un mod firesc daca esti sincer cu tine si mesajul tau.
Publicul
Publicul local a evoluat mult, isi doreste si cauta filme mai bune, mai intense, mai actuale prin sinceritatea trairilor sau situatiilor. Si, ceea ce e minunat, este ca va primi!
Vad foarte multe productii extrem de promitatoare, povesti interesante, situatii si ipostaze noi. Asta ma bucura mult si in acelasi timp ma provoaca.
