[Noul fals si uz de fals] Elena Calistru (Funky Citizens): Fact-checking-ul are limitele sale – pur și simplu, câteodată adevărul pare să nu conteze

Continuăm cu definițiile, cauzele și efectele propagării știrilor false și a așa-numitului post-adevăr. În urmă cu câteva luni, am avut ocazia să scriem, fără să știm, un fel de prefață acestei serii despre fake-news. Materialul era despre munca si oamenii de la Factual, un proiect marca Funky Citizens, al cărui obiectiv este să stea geană pe declarațiile oamenilor cu funcții și să le analizeze.

Ca și atunci, pentru subiectul mai larg al știrilor false, am stat de vorbă cu Elena Calistru. Care, la ora la care aceste rânduri sunt scrise, se află la Ministerul Justiției, pentru dezbaterea publică privind grațierea și modificarea codului penal.  

Dintre fricile Elenei, în care e posibil să se regăsească mulți dintre noi, trebuie să amintim lipsa tot mai acută de încredere unii în ceilalți. Dar mai ales în politicieni.

O definiție

Fake news pentru mine sunt atât știrile care prezintă informații complet diferite de realitate (conspirații, oamenii nu au ajuns, de fapt, pe Lună etc.), cât și informațiile care sunt date "de bune" și care cuprind, de obicei, un amestec ciudat de informații adevărate și informații false.

Cele mai nocive, din punctul meu de vedere, sunt știrile care mixează bucăți de adevăr și trag niște concluzii total diferite, cu scopul de a manipula sau de a justifica unele decizii. Cel mai trist este când astfel de informații sunt răspândite de politicieni și de decidenți, în general.

Nu se întâmplă numai în România, este un fenomen tot mai răspândit – de la SUA unde consilieri ai lui Trump ajung să răspundă la acuzațiile de știri false cu replici de tipul "No, these are alternative facts", până la Ucraina, unde sunt prezentate fotografii cu atrocități din al doilea război mondial și prezentate ca fiind fapte ale soldaților ucraineni în Crimea...

Cauze și origini

Fake news construiesc, de foarte multe ori, pe opinii sau sensibilități deja construite la nivel individual sau colectiv – ura sau teama față de cel diferit de noi și față de străini, lipsa unei educații îndreptate spre gândire critică etc.

Nu cred că e un fenomen cu totul nou, ci îl vedem mai bine pentru că avem la dispoziție internetul și social media. În același timp, multă lume s-a activat și vorbește mai mult despre asta tocmai pentru că fake news ajung la mai mulți oameni.

Mai cred și că nu toate știrile false sunt generate cu rea intenție: în unele cazuri, oamenii pur și simplu nu caută mai multe răspunsuri și preferă o explicație simplă, în alte cazuri se speculează exact fluxul de vizitatori generat de astfel de știri (deci vorbim mai degrabă de o motivație financiară). În foarte multe cazuri, este pur și simplu ticăloșie.

Pe cine afectează?

Evident, nimeni nu e imun la fake news. Din păcate, vedem că și publicații serioase, precum, de curând, revista Time, au dat-o în bară rău de tot și și-au dezinformat cititorii. Diferența apare la responsabilitatea cu care îți asumi când ai greșit – nimeni nu e perfect, însă puțini sunt cei care recunosc sincer când au căzut în plasa știrilor false.

Problema cea mai mare e că, odată propagată o știre falsă, rar mai poți ajunge la toți cei care au fost deja convinși ca să retractezi sau să corectezi informația.

Efecte

Efectele știrilor false sunt semnificative la nivelul populației pentru că acestea generează extreme – de multe ori, nu mai există spațiu de argument, la câteva zile după propagarea unei știri false efectele fiind deja vizibile.

Chiar dacă devine de domeniul evidenței faptul că era o știre falsă, tot vor rămâne câțiva care vor spune că nu iese fum fără foc și sigur este ceva acolo care a generat știrea.

Apoi, efectul cel mai important se resimte în felul în care arată rezultatele alegerilor din unele țări. De multe ori, temele care apar în știrile false sunt unele populiste. Evident, pentru a răspunde acestora, și politicienii ajung să emită mesaje în aceeași direcție.

Poate nu spun cu subiect și predicat fix același lucru, dar construiesc pe acea temă pentru a deveni populari sau pentru a justifica unele decizii. Gândiți-vă doar la Brexit și la una dintre temele din campanie care era despre cum din cauza apartenenței la UE sunt mai puțin bani pentru NHS (fondul de sănătate). După referendum, până și Nigel Farage s-a delimitat de această temă.

Advertising-ul

Toți suntem cumva responsabili pentru a nu încuraja propagarea unor informații toxice. Fiecare conform pârghiilor pe care le deține. Totuși, pentru că vine vorba de business, nu cred că decizii bruște pot fi o soluție.

Așteptarea mea pentru advertising este de a se autoreglementa și de a face foarte clare principiile lor de etică (care pot sau nu include și igiena informațională). Măcar să știm unde stăm.

Experiențe proprii

Noi, la Funky Citizens, avem un proiect care face fact-checking – factual.ro. Cu asta, suntem parte dintr-o rețea internațională de organizații care fac același lucru în alte țări și ne vedem o dată pe an la un summit.

Pe la finalul lui 2015, colegii noștri din SUA ne povesteau despre cum au foarte multă treabă pentru Donald Trump le dă subiect după subiect pentru fact-checking. Un an mai târziu, ceea ce am descoperit cu toții este că și fact-checking-ul are limitele sale – pur și simplu, câteodată adevărul pare să nu conteze.

Așa a apărut celebra expresie de "post-truth politics". Acum și eu mă întreb adesea care e impactul pe care îl putem avea – evident, adevărul trebuie apărat și spus cu voce tare. În același timp, mie îmi e clar că mesajele false sau manipulatoare au un efect mare tocmai pentru că, după o criză economică ce a zguduit cea mai vulnerabilă parte din societate, politicienii și "establishment"-ul nu par să fi înțeles mare lucru.

Pentru mulți dintre aceștia, ceea ce pentru populație a fost o dramă și o perioadă în care a îndurat măsuri de austeriate, pentru ei a fost o mică pauză de la "business as usual". Evident că asta generează ură și evident că, în disperare de cauză, ajung să creadă mai curând în soluții radicale, populiste, bazate pe fake facts.

Cum procedăm

Educația și gândirea critică sunt vitale pentru ca genul acesta de epocă nebuloasă de post-truth să nu îi prindă și pe cei mai tineri dintre noi. În același timp, cred mult în nevoia de a ne adapta, toți cei care comunicăm public (ONG-iști, jurnaliști, oameni de comunicare etc), la noile realități.

Cred că trebuie să ne uităm cu atenție în propria ogradă și să încercăm să fim mai bine documentați, mai bine adaptați la modalitățile în care se propagă știrile și mult mai rapizi în reacție.

Paradoxul este că, în vreme ce ar fi util să avem cetățeni cu o gândire critică ascuțită ("Question everything!" spune o poză ce circulă pe net, iar răspunsul la ea este "why?"), sunt lucruri pe care, pentru a le argumenta, nu vor putea primi niciodată un răspuns simplu.

Câteodată, trebuie pur și simplu să îi crezi pe unii care au citit mai multe cărți pe o temă și știu că așa stau lucrurile. Iar într-o vreme în care autoritatea și expertiza sunt puse la îndoială, va deveni din ce în ce mai greu să luăm de bun până și faptul că 1+1=2.

Cel mai teamă îmi e de faptul că fake news sunt construite pe o criză gravă de încredere pe care o avem – unii în ceilalți și toți în capacitatea politicului de a ne oferi soluții. Iar pentru a combate neîncrederea, avem nevoie de răbdare - răbdarea de a explica celui de lângă noi de ce lucrurile stau într-un anumit fel, fără a urla și pregătindu-ne de a ne avea propriile convingeri zdruncinate.