[Bunele maniere online] Adela Preda, oglinda murdara de la baie, navele spatiale si robotii politicosi

Seamana cu o poezie suprarealista, dar toate cele de mai sus au o legatura. Adela Preda, Head of Planning Profero, povesteste o intamplare din metrou, cu selfie-ul a doua adolescente in baie. De acolo, ajungem la reguli nescrise si zborul cu naveta spatiala. Ce o sa facem cand ne vom intalni cu robotii? O sa fim politicosi cu ei?

 Cautand etimologia cuvantului politete, Adela a ajuns la dedesubturile acestea: politete vine din latinescul “politus”, care s-ar traduce prin “slefuire”.

Imi place mult de tot gandul asta, pentru ca, in capul meu, a fi politicos se apropie de a slefui, poate chiar a mangaia un text (scris sau vorbit), astfel incat sa nu zgarie mintea cititorului.

Cea mai mare impolitete 

Povestea asta cu bunul simt este foarte relativa. Ni-l definim fiecare pe bajbaite, pe baza instinctului, experientei personale, educatiei, punctului de referinta. Bunul simt e diferit de la om la om: ce mie imi pare nepoliticos, altuia i se va parea o gluma foarte buna. Asta ne invata online-ul zi de zi.

Uite, am putea include la Lipsit de Maniere “moda” relativ recenta cu scrisul in genul “dirty literature”, asa ii spun eu. Cei care scriu gresit de amorul artei, de tipul: “miam tras de lene shiam plecat sa ma dau laiv peafar cu colindu”. De ce e in categoria “impolait”? Pentru ca scrisul in spatiul public cred ca ar trebui sa fie si putin asumat.

Altfel, nu cred ca lipsa manierelor in interactiunea dintre oameni e ceva bun sau rau din principiu. Una dintre legile naturii este ca inamicii comuni genereaza coagularea prieteniilor. Agresivitatea (sau lipsa politetii, in cazul de fata), naste ceva esential mai util si mai frumos in noi: spiritul de comunitate.

Greseli de eticheta

De eticheta nu prea fac, sunt pro politete, bune maniere, bun-simt, cum vrei sa ii spui. Suflu si in iaurt.

Insa mi-as reprosa ca uneori ma pripesc in a judeca oamenii dupa comportamentul din online. Cred ca e mai sanatoasa atitudinea: observa, fii curios, cunoaste, adica accepta cat mai multe pareri.

Ghidul personal

Toata lumea o are pe-aia cu bunul simt, nu?! Dar aia cu bunatatea? Eu mi-am stabilit 3 valori umane de care incerc sa ma tin cand scriu ceva: sa fiu un om bun, sincer si constructiv. Le punem cu plus, da? Adica nu doar una, ci caut sa le bifez pe toate trei. Nu stiu daca imi iese mereu, dar asa simt eu ca e politicos, sa incerc. :)

Apropo, am cautat si eu acum, ca nu stiam, dar stiati ca “politicos” nu se inrudeste cu “politic”, asa cum am crede la prima vedere, ci vine din latinescul “politus”, care s-ar traduce prin “slefuire”?

Si imi place mult de tot gandul asta, pentru ca, in capul meu, a fi politicos se apropie de a slefui, poate chiar a mangaia un text (scris sau vorbit), astfel incat sa nu zgarie mintea cititorului.

Formulele de salut 

Cred mult in atentia la detalii si incerc sa o aplic atat in textele formale de la birou, cat si in cele personale. Ce spunem, cum spunem, oriunde ne-am exprima: in email, chat sau SMS, pe Facebook sau intr-o felicitare de La multi ani! – toate ne reprezinta. Imi pare o forma de respect subtil modul in care te folosesti de cuvinte.

In cadru oficial, evit cat pot de mult stereotipurile. Imi plac incheierile de genul “Cu ganduri bune!” sau “Zi cu soare in suflet!”, imi imaginez ca destinatarul va zambi putin cand le va citi.

La fel si cu formulele de salut. Senine, vesele, amabile, cat mai variate, ele sunt imbratisarile mele digitale si nu as renunta la ele pentru nimic in lume. Tu ai renunta in viata reala la o imbratisare calda atunci cand te intalnesti cu un prieten drag?

Schimbari

Internetul a rescris notiunile de Public si Personal. Cand intimitatea e pusa pe masa si ne afisam ca intr-o vitrina starile, experientele personale, iubirile, dezamagirile si cam tot ce avem noi chef, well, asta inseamna si: da, da, ne permitem mai multe, avem mai multa incredere in ce spunem, ne dam voie sa fim mai deschisi unii cu altii, mai putin protocolari, mai curajosi.

La fel si in cazul brandurilor: ce subiecte abordezi, ce asocieri alegi, pe ce ton, cat de simpatico sau de serios esti – textele prin care ne transmitem mesajele de brand vorbesc despre noi dincolo de ceea ce spunem.  Si lipsa conturilor in retelele sociale e un statement in sine.

Si unii, si altii e bine sa nu uitam ca orice manifestare in spatiul public vine la pachet cu o reactie. Lipsa reactiilor pe net este o reactie in sine. Trebuie sa ne asumam si asta.

Dar e mai bine acum. Cine si-ar fi putut imagina acum 20 de ani ca intr-o zi vei putea sa ai conversatii libere cu Stephen King direct pe pagina lui de Facebook, asa, ca de la egal la egal? Cu maniere, desigur. :)

Noua comunicare

Progresista, haotica, fragila, eclectica, direct proportionala cu tehnologia.

Spun asta pentru ca evolutia tehnologica schimba comportamente (digitale sau nu) si uneori se intampla sa modifice si structurile lingvistice.

Vezi inflatia emoticoanelor, vezi sistemele de operare de pe smartphones. Maine-poimaine o sa imbratisam la scara larga  tehnologiile prin care vom controla totul doar prin comenzi vocale.

Si-atunci e posibil sa redefinim politetea, caci in discutia cu un AI nu stim deocamdata cum se pune problema moralitatii. O sa fie OK sa ii vorbesti nepoliticos unui robot? Nu stiu, ma intreb...

Conversatii cu necunoscuti

Toate, oricare, de ce? Conteaza? Bunul simt e universal. Cat timp scriu/ scrie ce trebuie acolo, nu o sa ne impiedice locul discutiei.

Daca intru in spatiul personal, imi cer scuze si explic de ce, daca intra in spatiul meu personal, imi cer scuze si intreb de unde ne cunoastem.

Fobia vorbitului la telefon

Eu raspund la numere necunoscute, dar cu alta voce, aia draguta si oficiala. Am un fel de tipizata adorabila, gen ochii lui Puss in Boots, dar translatat in auditiv.

Pentru restul, sunt mai sarcastica, mai vesela sau mai trista, mai naturala, depinde de contextul in care ma prinde persoana respectiva.

Simboluri

Nu-mi place sa las un seen neraspuns, chit ca spun doar un “Ma uit pe seara.” sau “Iti raspund mai tarziu.” Sau chiar “Nu vreau sa iti raspund acum. Sunt suparata pe tine”. Asta pentru ca nu mi se pare complicat. Realist vorbind, pierdem mai mult timp scrolland pe Instagram decat raspunzand unui mesaj.

Mai sunt si altele in afara de seen, care intra in categoria: ori esti pro, ori esti contra, nu exista cale de mijloc. Remove tag-ul dintr-o poza spune si “nu vreau in poza”, dar si “ma cunosti destul de putin daca m-ai taguit in poza aia din moment ce imi dau untag”.

Sau comment location-ul, e si el un fel exemplu. Intr-o zi, in metroul pe care il iau spre birou, am pacatuit: m-am uitat pe ecranul telefonului unei adolescente sa vad ce scria.

Nu ma judecati prea rau, tasta cu asa niste nervi! Situatia era una clasica: prietena/ colega postase pe Instagram o poza cu ele doua in oglinda din toaleta scolii. Intai adolescenta da sa scrie un comentariu direct pe Instagram: “OMG!! OMG!!!! Nu pot sa cred ca ai pus poza asta!!”. Scrie, sterge, scrie, sterge, intr-un final sterge de tot si intra pe WhatsApp si ii scrie tipei: “FATAAAAA, tu nu ai vazut ca in poza aia de pe Insta e oglinda murdara?!?!”.

Abia atunci am inteles problema. Si m-a luat asa cu putina admiratie pentru fatuca: deci tine la curatenie si tine si la prietenie, caci a ales s-o balacareasca pe amica in privat. Asta e cu online-ul, are multe reguli, scrise, nescrise, ne prindem de ele din zbor.

Cat de des iti verifici telefonul

Telefonul mi-l verific cel putin zilnic, pentru ca mi-l tin mai mult pe mod silentios. De cate ori? N-as putea spune. De multe ori. Depinde de zi.

Nu sunt cea mai dependenta. Am observat asta fara sa vreau, cand am mai plecat prin vacante in care ma simteam asa bine ca mi se parea o pierdere prea mare sa vad ce fac omuletii incapsulati in Internet.

Cand ma vad cu oameni, il tin cu fata in jos, sa nu imi distraga atentia. Si mai uit total de el, sa-i zicem detoxifierea mea recurenta, cand stau si pictez sau desenez. Atunci uit de tot de telefon si de tot si toti si toate.

Obiceiuri surprinzatoare ale celorlalti 

Poate lipsita de empatie? Frustrarile generalizate? Ignoranta asumata si neputinta ignorata. Astea sunt cele mai serioase.

Dar mai sunt si lucruri mai putin dramatice, insa de avut in vedere: scriem prea mult, prea des, ascultam mai putin, se subtiaza calitatea continutului (ca atunci cand pui prea multa apa in cafea, ca s-o lungesti) si ne pierdem prin multimi.

Ma astept ca in trendurile urmatorilor ani sa creasca nevoia curatoriala aplicata continutului digital si orientarea spre capsulele de autenticitate.

Efecte

Stiti cum vad chestia asta cu prezenta in online? Ca pe o nava spatiala: stii unde te urci, dar nu esti prea sigur in ce galaxie aterizezi. Iar misterul zborului si aterizarea sunt niste ganduri fascinante!

N-as zice ca online-ul m-a afectat. Suntem suma experientelor noastre. Nu mi-as fi dorit sa ma nasc in alta perioada in care sa nu am acces la Internet, cu toate dezavantajele lui.

N-am prins frica de pierderea intimitatii, nu sufar de groaza de “acest website foloseste cookies”, nici de panica  “Google stie unde sunt in fiecare secunda a vietii mele”. Cred ca avem si multe beneficii din lucrurile astea. Daca nu vreau sa mi le asum, chiar se poate. Stiu oameni care nu mai folosesc telefonul aproape deloc pentru ca s-au mutat intr-o zona semi-izolata. Chiar se poate. Totul e o alegere.

Brandurile si eticheta nescrisa

Exact ca oamenii, unele branduri se impiedica de frici. Nu toate, evident, cele care nu stiu “cum sa vorbeasca cu targetul”. Unele sunt prea timide, altele putin ridicole prin “naturaletea” expusa, insa sunt si unele care o dau bine de tot!

Cheia succesului? Au gasit Sfantul Graal al intimitatii discursive. Adica si-au dat seama cum sa ii faca pe oameni sa-si spuna in sinea lor: “This brand is my friend.” Rimeaza mai frumos in engleza, de-asta am spus-o asa, sa ramana multa vreme intiparit in cap.